TRECATOÁRE trecatori s. f. 1. Drum ingust de trecere printre doi muntzi sau printre doua shiruri de muntzi (de obicei dea lungul unei ape); pas. V. cheie defileu. Trecatoarea de la Juvala era troienita greu. CAMIL PETRESCU O. I 544. Ma facut maica voinic Sa nam frica de nimic... Sa ma tziu pe la strimtori Pe la muntzi in trecatori In drum pe la negustori. TEODORESCU P. P. 292. 2. Loc de trecere. Lasa k oamenii treceau mai mult pe linga punte decit peste ea; dar in vreme de ploaie cind pariul se umfla ea slujea intregului sat de trecatoare. SLAVICI N. I 110. ♦ Hatzash (al vinatului). Pl. shi: (invechit) trecatoare (HASDEU I. V. 122).