opțiuni
  • info

16 definiții pentru trebnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÉBNIC, trebnice, s. n. (Rar) Molitvelnic. – Din sl. trĕbĕnikŭ.

TRÉBNIC, trebnice, s. n. (Rar) Molitvelnic. – Din sl. trĕbĕnikŭ.

trebnic1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 76r/4 / Pl: ~ice / E: slv трѣвьникъ] (Bis; slm) 1 Altar1 (1). 2 Carte de ritual al bisericii ortodoxe Si: molitvelnic.

trebnic2, ~ă a [At: CORESI, PS. 139/5 / V: (înv) treab~ / Pl: ~ici, ~ice / E: treabă + -nic] (Înv) 1 Trebuincios (1). 2 Capabil (1).

TRÉBNIC, trebnice, s. n. Carte de ritual în biserica ortodoxă; molitvelnic. Mă gătesc de-nmormîntare Cu trebnicul subsuori. La TDRG.

TRÉBNIC ~ce n. Carte de ritual ortodox care conține rugăciuni. /<sl. trĕbĕniku

trebnic a. capabil: dacă nu ești trebnic la o treabă, nu-ți băga capul degeaba PANN. [Liț. de treabă].

trebnic n. ritual ortodox. [Rus. TRĬEBĬNIKŬ (din TRĬEBA, jertfă, slujbă bisericească)].

1) trébnic n., pl. e (vsl. trĭebĭnikŭ, templu, altar, sîrb. trebnik, ritual, rus. trébnik, altar, ritual). Altar (Dos.). Ritual. Carte care conține rînduĭala trebilor bisericeștĭ.

2) trébnic, -ă adj. (d. treabă cu sufixu -nic. V. netrebnic). Rar. Trebuincĭos. Capabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trébnic (rar) s. n., pl. trébnice

trébnic s. n., pl. trébnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRÉBNIC adj. v. folositor, necesar, trebuincios, util.

TRÉBNIC s. v. altar, canon, molitvelnic, ritual, sanctuar, tipic.

trebnic adj. v. FOLOSITOR. NECESAR. TREBUINCIOS. UTIL.

trebnic s. v. ALTAR. CANON. MOLITVELNIC. RITUAL. SANCTUAR. TIPIC.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

trébnic, trebnice s. n. 1. Altar, jertfelnic. 2. Carte de ritual al Bis. ortodoxe, care conține rânduiala sfintelor taine și și a diferitelor slujbe religioase; evhologhiu; molitvelnic. – Dib sl. trebnikŭ.

Intrare: trebnic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebnic
  • trebnicul
  • trebnicu‑
plural
  • trebnice
  • trebnicele
genitiv-dativ singular
  • trebnic
  • trebnicului
plural
  • trebnice
  • trebnicelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trebnic, trebnicesubstantiv neutru

  • 1. rar Carte de ritual în biserica ortodoxă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: molitvelnic
    • format_quote Mă gătesc de-nmormîntare Cu trebnicul subsuori. La TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.