trantor sm [At: CANTEMIR IST. 164 / V: (irg) ~tur (reg) ~ndor ~tar ~on ~e ~ture ~tuv ~tura sf / Pl: ~i / E: ns cf trant²] 1 Masculul albinei. 2 (Fam; fig) Persoana care nu vrea sa munceasca shi care traieshte din munca altora Si: lenesh. 3 (Ent; reg) Muscadecal (Gastrophilus equi). 4 (Ent; reg; if trandor) Taun¹ (1) (Tabanus bovinus).

TRANTOR ~i m. 1) Barbatushul albinei. 2) fig. Barbat care nu vrea sa munceasca shi traieshte pe socoteala altora. /<sl. trontu

trantor m. 1. albina mare sau barbateasca care nu lucreaza ci mananca numai (Crabro): trantorii n’au ac; 2. fig. lenesh. [Slav. TRǑTŬ bondar].

TRÍNTOR trintori s. m. Barbatushul albinei (insecta care nu ia parte la producerea mierii shi care dupa roit este exterminata de albinele lucratoare). Vedetzi zise el fiece stup are cite o albina mare ce se cheama trintor... acesta nu face miere dar cind e vorba de mincare el alearga cel dintii. BOLINTINEANU O. 325. Dupa ce insa sa ispravit roitul albinele se pun shi omoara trintorii. I. IONESCU M. 383. ♦ Fig. Persoana care nu vrea sa munceasca shi traieshte din munca altora. V. parazit. Apoi creshtin bun noua nu ne sint cu priintza trintorii shi shchiopii de la domnie. SADOVEANU N. P. 29. Cind trecea pe strada vedea atitzia trintori fericitzi. VLAHUTZA O. A. III 146. Piinea fierul o rodeshte Tot cu fierul neo pastram; Ea ea celui ceo munceshte Trintorilor no mai dam. BOLLIAC O. 204.

tríntor m. (bg. trŭntol trŭtol sirb. trut a. i. d. vsl. trontŭ gargaun bondar. V. trind). Masculu albineĭ. Fig. Om lenesh parazit.

trantor s. m. pl. trantori

trantor s. m. pl. trantori

TRANTOR adj. s. 1. adj. s. v. lenesh. 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lautar. (Albina lucratoare shi ~.)

Trantor ≠ muncitor truditor

TRINTOR adj. s. 1. adj. s. indolent lenesh puturos trindav (rar) somnoros (inv. shi pop.) neharnic (reg.) caniv lenos zacash (Mold.) duglan duglish lainic (prin. Olt.) sanchiu (Transilv. shi Bucov.) trind (inv.) lenevos tanduriu. (Om ~.) 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lautar. (Albina lucratoare shi ~.)

trintór (ri) s. m. 1. Masculul albinei. 2. Parazit lenesh. Sl. trątŭ „bondar” (Cihac II 422; Byhan 340; Tiktin) cf. sb. trut pol. trąd „trintor”. Der. trintori vb. (a distruge trintorii dintrun stup).

trantor trantori s. m. 1. (prst. inv.) medic angajat sa ingrijeasca in mod constant personalul unui bordel. 2. membru al unui echipaj al politziei rutiere dotat cu un radar care aplica amenzi pentru depashirea vitezei legale.