TRÍNTOR trintori s. m. Barbatushul albinei (insecta care nu ia parte la producerea mierii shi care dupa roit este exterminata de albinele lucratoare). Vedetzi zise el fiece stup are cite o albina mare ce se cheama trintor... acesta nu face miere dar cind e vorba de mincare el alearga cel dintii. BOLINTINEANU O. 325. Dupa ce insa sa ispravit roitul albinele se pun shi omoara trintorii. I. IONESCU M. 383. ♦ Fig. Persoana care nu vrea sa munceasca shi traieshte din munca altora. V. parazit. Apoi creshtin bun noua nu ne sint cu priintza trintorii shi shchiopii de la domnie. SADOVEANU N. P. 29. Cind trecea pe strada vedea atitzia trintori fericitzi. VLAHUTZA O. A. III 146. Piinea fierul o rodeshte Tot cu fierul neo pastram; Ea ea celui ceo munceshte Trintorilor no mai dam. BOLLIAC O. 204.