TRANSPLÁNT transplanturi s. n. (Med.) 1. Organ parte dintrun organ tzesut etc. care este transplantat printro interventzie chirurgicala. 2. Interventzie chirurgicala de inlocuire a unui tzesut sau organ bolnav cu un alt tzesut ori organ sanatos preluat de la un donator. Din fr. transplant.

transplant sn [At: GL 1968 nr. 19 1/5 / Pl: ~e ~uri / E: eg fr transplant] (Med) 1 Transplantare (3). 2 (Ccr) Organ sau parte dintrun organ sau tzesut prelevat de la acelashi organism sau de la altul pentru a fi grefat in alta parte a corpului sau in alt organism.

TRANSPLÁNT transplanturi s. n. (Med.) 1. Organ parte dintrun organ tzesut etc. care este transplantat printro interventzie chirurgicala. 2. Transplantare. Din fr. transplant.

TRANSPLÁNT s.n. (Med.) TZesut sau organ transplantat in alta parte a corpului sau in alt organism. [Pl. te turi. / < engl. fr. transplant].

TRANSPLÁNT s. n. 1. transplantare (2). ◊ organ tzesut etc. transplantat in alta parte a corpului sau in alt organism. 2. trecere dintrun domeniu in altul. ◊ (fig.) transfer. (< fr. transplant)

transplánt s. n. (med.) ♦ 1. Transplantare de organe tzesuturi printro interventzie chirurgicala ◊ „Congresul mondial consacrat problemei transplantului de organe a reunit la New York somitatzi mondiale.” Fl. 21 IX 68 p. 28; v. shi L. 24 IV 69 p. 2122 Sc. 30 XI 79 p. 5; v. shi banca (de transplantologie) imunologie. ♦ 2. Trecere dintrun domeniu in altul ◊ „Alt transplant de inteligentza shi perseverentza umana: sonda Surveyor7.” Luc. 13 I 68 p. 3. ◊ „Transplanturi se pot face in orice domeniu dupa cum vedem in zilele noastre dar culturile natzionale refuza soluri straine.” Luc. 6 IV 68 p. 10 (din engl. transplant; cf. fr. transplant; DMC 1950; Th. Hristea in LR 3/72 p. 198199; DZ; DEX DN3; cuvantul a inceput sa fie folosit frecvent numai dupa ce la 3 XII 67 a fost efectuat primul transplant de inima de la om la om)

TRANSPLÁNT ~uri n. 1) med. TZesut sau organ luat dintrun corp shi mutat pe cale chirurgicala in alta parte a corpului sau grefat la un alt individ; grefa. 2) rar Plantare a unei plante in alt loc. [Sil. transplant; Pl. shi transplante] /<engl. fr. transplant

!transplánt (transplant/transplant) s. n. pl. transplánturi

transplánt s. n. (sil. mf. trans) pl. transplánte/transplánturi

TRANSPLÁNT s. 1. v. transplantare. 2. (concr.) grefa grefon. (~ul se grefeaza pacientului.)

TRANSPLANT s. (MED.) 1. grefare grefa transplantare. (Efectuarea unui ~.) 2. (concr.) grefa grefon. (~ se grefeaza pacientului.)