TIPICÁR A tipicari e adj. s. m. shi f. (Persoana) care da prea mare importantza lucrurilor marunte oprinduse la forme shi aspecte exterioare fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata inutila; (om) formalist pedant. ♦ Spec. (Persoana) care se tzine strict de tipicul¹ bisericesc. Tipic¹ + suf. ar.

tipicar ~a smf a [At: VLAHUTZA S. A. II 93 / Pl: ~i ~e / E: tipic¹ + ar] 12 (Inv) (Persoana) care se tzine strict de tipicul¹ (2) bisericesc. 34 (Persoana) care nu iese in activitatea lui dintro anumita rutina dand prea mare importantza amanuntelor. 56 (Persoana) care manifesta o minutziozitate exagerata Si: (irg) paretcar.

TIPICÁR A tipicari e adj. s. m. shi f. (Persoana) care da prea multa importantza lucrurilor marunte oprinduse la forme shi aspecte exterioare fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata inutila; (om) formalist pedant. ♦ Spec. (Persoana) care se tzine strict de tipicul¹ bisericesc. Tipic¹ + suf. ar.

TIPICÁR A tipicari e adj. 1. Care da prea multa importantza lucrurilor marunte shi se opreshte fara discernamint la forme shi la aspecte exterioare fara a patrunde in miezul lucrurilor; care nu e capabil sa iasa din rutina sa; formalist pedant. Se nimerise un director tipicar... care nu ieshea co iota din asprimile regulamentului. VLAHUTZA N. 184. ◊ (Substantivat) Directorul... un tipicar neinduplecat il primi de data asta cu surisul pe buze. BART E. 64. 2. Care se tzine strict de tipicul bisericesc.

TIPICÁR ~a (~i ~e) shi substantival (despre persoane) 1) Care acorda importantza exagerata lucrurilor neesentziale; meticulos; minutzios. 2) Care acorda prea multa atentzie aspectului formal al lucrurilor. 3) inv. Care se tzine cu strictetze de tipicul bisericesc. /tipic + suf. ~ar

tipicár a adj. shi s. (d. tipíc). Iron. Care se tzine de tipic formalist paretcar pedant rutinar: un tipicar!