9 definiții pentru timonier
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIMONIÉR, timonieri, s. m. Marinar însărcinat cu manevrarea timonei și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. [Pr.: -ni-er] – Din fr. timonier.
TIMONIÉR, timonieri, s. m. Marinar însărcinat cu manevrarea timonei și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. [Pr.: -ni-er] – Din fr. timonier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
timonier sm [At: COSTINESCU / P: ~ni-er / V: (îvr) ~iar / Pl: ~i / E: fr timonier, it timoniere] Marinar însărcinat cu manevrarea timonei (2) și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIMONIÉR, timonieri, s. m. Marinar de pe o navă de mare, însărcinat cu supravegherea cîrmei și cu transmiterea semnalelor de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. Pe punte era întuneric. Un timonier îi aduse jurnalul de bord în care trebuia să semneze. BART, E. 211. – Pronunțat: -ni-er.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIMONIÉR s.m. Marinar însărcinat cu supravegherea și ținerea cârmei unei nave și cu transmiterea semnalelor de pe bord. [Pron. -ni-er. / < fr. timonier, it. timoniere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIMONIÉR s. m. marinar însărcinat cu manevrarea timonei. (< fr. timonier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TIMONIÉR ~i m. Marinar care manevrează timona și transmite semnale. [Sil. -ni-er] /<fr. timonier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
timoniér m. (ngr. timoniéri, d. it. -ére). Cîrmacĭ, cel ce ține cîrma.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
timoniér (-ni-er) s. m., pl. timoniéri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
timoniér s. m. (sil. -ni-er), pl. timoniéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ni-er
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
timonier, timonierisubstantiv masculin
- 1. Marinar însărcinat cu manevrarea timonei și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Pe punte era întuneric. Un timonier îi aduse jurnalul de bord în care trebuia să semneze. BART, E. 211. DLRLC
-
etimologie:
- timonier DEX '09 DEX '98 DN