TIMONIÉR, timonieri, s. m. Marinar de pe o navă de mare, însărcinat cu supravegherea cîrmei și cu transmiterea semnalelor de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. Pe punte era întuneric. Un timonier îi aduse jurnalul de bord în care trebuia să semneze. BART, E. 211. – Pronunțat: -ni-er.