TICTÁC (2) tictacuri s. n. interj. 1. Interj. Cuvant care reda sunetul ritmic al ceasornicului bataile inimii loviturile ritmice intrun corp tare etc.; tic¹. 2. S. n. Zgomot regulat shi monoton. Tictacul ceasornicului. Din fr. tictac germ. Ticktack.

tictac sn i [At: POLIZU / V: (reg) tik~ ticatak ~toc / S shi: tictac / E: fo cf fr tictac ger Ticktack] 14 Tic¹ (14). 56 (Cuvant care) reda loviturile ritmice intrun corp tare etc.

TICTÁC interj. Cuvant care imita sunetul ritmic al ceasornicului bataile inimii etc.; tic¹. ◊ (Substantivat n.) Tictacul ceasornicului. Din fr. tictac germ. Ticktack.

TICTÁC interj. Onomatopee care reda sunetul ritmic al ceasornicului bataile inimii etc. ◊ (Substantivat) Tictacul ceasornicului de mina i suna deodata... in ureche. C. PETRESCU I. II 159. Ishi leaganan perete tictacul vechiul ornic Sentuneca chilia shi iar se lumineaza SHialearga fusul spornic. IOSIF V. 42. Linishtea era desavirshita. Nu se auzea decit tictacul unui ceasornic de pe masa. D. ZAMFIRESCU R. 176. Scris shi: tictac. Varianta: ticatác (COSHBUC P. I 301) interj.

TICTÁC interj. Cuvant care imita sunetul ritmic al ceasornicului bataile inimii etc. ♦ (s.n.) Tictacul ceasornicului. [< fr. tictac germ. Ticktack].

TICTÁC interj. shi s. n. cuvant care imita sunetul ritmic al ceasornicului bataile inimii etc. (< fr. tic tac germ. Ticktack)

ticatac sn i vz tictac

TICATÁC interj. v. tictac.

tictác¹ interj.

tictác interj.

tictac.