TICTÁC interj. Onomatopee care reda sunetul ritmic al ceasornicului bataile inimii etc. ◊ (Substantivat) Tictacul ceasornicului de mina i suna deodata... in ureche. C. PETRESCU I. II 159. Ishi leaganan perete tictacul vechiul ornic Sentuneca chilia shi iar se lumineaza SHialearga fusul spornic. IOSIF V. 42. Linishtea era desavirshita. Nu se auzea decit tictacul unui ceasornic de pe masa. D. ZAMFIRESCU R. 176. Scris shi: tictac. Varianta: ticatác (COSHBUC P. I 301) interj.