telegrafie sf [At: UNIVERSUL (1846) 187V1 / Pl: ~ii / E: fr télegraphie] 1 Telecomunicatzie (1) care consta in transmiterea la distantza prin semnale electromagnetice optice etc. a unor semne grafice shi in inregistrarea lor cu ajutorul telegrafului (1) Si: telegraf (3). 2 (Is) ~ pe fire Telegrafie (1) in care semnalele electromagnetice sunt transmise prin intermediul liniilor de telecomunicatzii. 3 (Is) ~ fara fir (sau ivr fara sarma) Radiotelegrafie.

TELEGRAFÍE telegrafii s. f. Telecomunicatzie realizata cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fara fir = comunicatzie telegrafica prin unde electromagnetice; radiotelegrafie.

TELEGRAFÍE s.f. Transmitere la distantza a unor semne grafice shi inregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ Telegrafie fara fir = radiotelegrafie. [Gen. iei. / < fr. télégraphie].

TELEGRAFÍE s. f. transmitere la distantza a unor semne grafice shi inregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ ~ fara fir = radiotelegrafie. (< fr. télégraphie)

TELEGRAFÍE ~i f. Transmitere la distantza shi inregistrare de la distantza a unor mesage scrise cu ajutorul telegrafului. ◊ ~ fara fir radiotelegrafie. [G.D. telegrafiei; Sil. legra] /<fr. télégraphie

telegrafie f. arta de a construi shi de a intrebuintza telegrafele: shcoala de telegrafie.

*telegrafíe f. (d. telegraf). SHtiintza telegrafuluĭ.

telegrafíe (legra) s. f. art. telegrafía g.d. art. telegrafíei; pl. telegrafíi art. telegrafíile

telegrafíe s. f. (sil. gra) → grafie

telegrafie

TELEGRAFIE FARA FÍR s. v. radiotelegrafie.

TELEGRAFIE FARA FIR s. (FIZ.) radiotelegrafie.

TELE „departe de la distantza; televiziune”. ◊ gr. tele „departe la distantza” > fr. télé germ. id. engl. id. it. id. > rom. tele. □ ~autograf (v. auto v. graf) s. n. aparat care poate transmite la distantza scrisul shi desenele; sin. teleautograf; ~autografie (v. auto v. grafie) s. f. transmitere la distantza a scrisului shi desenelor prin intermediul teleautografului; ~cardiograma (v. cardio v. grama) s. f. inregistrare a electrocardiogramei de la distantza; ~chinezie (~kinezie) (v. chinezie) s. f. actziune mecanica la distantza fara instrumente materiale; ~cinematograf (v. cinemato v. graf) s. n. aparat care serveshte la transmiterea unui film de lung metraj la televiziune; ~clinometru (v. clino v. metru₁) s. n. instrument cu ajutorul caruia se masoara deviatzia sondelor de la verticala la care indicatziile sint transmise pe cale electrica la suprafatza; ~dinamie (v. dinamie) s. f. actziune de transmitere la distantza a energiei; ~fon (v. fon) s. n. 1. Telecomunicatzie constind in realizarea de convorbiri la distantza prin intermediul undelor electromagnetice propagate dea lungul unor fire. 2. Aparat electric care are un transmitzator shi un receptor cu ajutorul caruia se pot face convorbiri la distantza; ~fonie (v. fonie₁) s. f. transmitere bilaterala la distantza a sunetelor cu ajutorul telefonului; ~fonometrie (v. fono₁ v. metrie₁) s. f. operatzie de determinare a calitatzii transmisiunilor telefonice; ~fonometru (v. fono₁ v. metru₁) s. n. aparat care indica numarul shi durata convorbirilor telefonice; ~fotografie (v. foto v. grafie) s. f. transmitere de imagini statice prin intermediul curentului electric; ~gamie (v. gamie) s. f. capacitate a unor indivizi masculi de a atrage femelele de la mare distantza datorita eliberarii unor substantze specifice numite feromoni; ~geneza (v. geneza) s. f. reproducere prin insamintzare artificiala; ~gnozie (v. gnozie) s. f. prezumtiva cunoashtere a evenimentelor departate k loc sau timp pe alte cai decit cele perceptive sau intelectuale; ~gonie (v. gonie) s. f. teorie eronata potrivit careia o femela vivipara conserva toata viatza sa amprenta primului mascul care a fecundato; ~graf (v. graf) s. n. aparat folosit pentru producerea receptzia shi transformarea semnalelor telegrafice in scopul transmiterii telegramelor; ~grafie (v. grafie) s. f. transmitere la distantza prin semnale electromagnetice optice etc. a unui text scris; ~grama (v. grama) s. f. comunicare transmisa cu ajutorul telegrafului sau al radiotelegrafului; ~limnigraf (v. limni v. graf) s. n. limnigraf comandat de la distantza; ~manie (v. manie) s. f. preocupare excesiva pentru emisiunile de televiziune; ~metrie (v. metrie₁) s. f. tehnica a masurarii distantzelor cu ajutorul telemetrului; ~metru (v. metru₁) s. n. instrument optic utilizat la masurarea rapida a distantzei care separa un observator de un punct departat sau inaccesibil; ~morfoza (v. morfoza) s. f. schimbare a formei unui organ sau organist sub influentza unor stimuli care actzioneaza de la distantza; ~opsie (v. opsie) s. f. tulburare in perceperea distantzelor prin care obiectele sint percepute la o distantza mai mare decit sint in realitate; ~patie (v. patie) s. f. posibilitate parapsihologica de a transmite gindul la distantza fara intermediul organelor de simtz; ~pedagogie (v. ped/o₁ v. agogie) s. f. ramura a pedagogiei care studiaza problemele teoretice shi practice ale instructziei shi educatziei prin televiziune; ~radiofotografie (v. radio v. foto v. grafie) s. f. aplicare a televiziunii in radiofotografie; ~radiografie (v. radio v. grafie) s. f. radiografie care se executa plasind sursa de raze la o distantza mare de subiect; ~radioscopie (v. radio v. scopie) s. f. aplicare a televiziunii la radioscopie; ~radioterapie (v. radio v. terapie) s. f. radioterapie la care sursa de raze se afla la o distantza mare; ~scaf (v. scaf) s. n. teleferic submarin care circula pe un plan inclinat; ~scop (v. scop) s. n. instrument optic utilizat la observarea corpurilor cereshti; ~stereograf (v. stereo v. graf) s. n. aparat cu care se pot transmite la distantza desene texte fotografii etc. imprimate in prealabil pe un film special; ~stereoscop (v. stereo v. scop) s. n. aparat care permite prin largirea cimpului vizual o marire a paralaxelor ceea ce genereaza efecte de vedere in relief; ~teca (v. teca) s. f. colectzie de filme de televiziune; ~termometru (v. termo v. metru₁) s. n. termometru a carui citire se face de la distantza; ~tip (v. tip) s. n. instalatzie telegrafica la care receptarea semnalelor se realizeaza sub forma de caractere tipografice; ~top (v. top); s. n. aparat topografic format dintro busola shi un telemetru optic cu baza variabila.