radiotelegrafie sf [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr radiotélégraphie] Radiocomunicatzie care consta in transmiterea unor mesaje prin unde electromagnetice Si: telegrafie fara fir.

RADIOTELEGRAFÍE s. f. Sistem de radiocomunicatzie telegrafica; transmitere a telegramelor prin radio; telegrafie fara fir.

RADIOTELEGRAFÍE s.f. Telegrafie fara fir. [Gen. iei. / cf. fr. radiotélégraphie].

RADIOTELEGRAFÍE s. f. radiocomunicatzie prin unde electromagnetice; telegrafie fara fir. (< fr. radiotélégraphie)

RADIOTELEGRAFÍE ~i f. Sistem de comunicatzie telegrafica prin unde radio; telegrafie fara fir. [G.D. radiotelegrafiei; Sil. dio] /<fr. radiotélégraphie

radiotelegrafie f. telegrafie fara sarma.

radiotelegrafíe (dio legra) s. f. art. radiotelegrafía g.d. radiotelegrafíi art. radiotelegrafíei

radiotelegrafíe s. f. (sil. dio gra) art. radiotelegrafía g.d. radiotelegrafíi art. radiotelegrafíei

RADIOTELEGRAFÍE s. (FIZ.) telegrafie fara fir.

RADIOTELEGRAFIE s. (FIZ.) telegrafie fara fir.

RADIO „raza radiatzie energie radianta”. ◊ L. radius „raza” > fr. radio it. id. germ. id. engl. id. > rom. radio. □ ~altimetru (v. alti v. metru₁) s. n. instrument de radiolocatzie instalata la bordul unui avion cu ajutorul caruia se determina altitudinea acestuia fatza de sol; ~astronomie (v. astro v. nomie) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul corpurilor shi fenomenelor din spatziul cosmic prin receptzionarea shi interpretarea undelor electromagnetice provenite din univers; ~autografie (v. auto v. grafie) s. f. 1. Metoda roentgenologica de verificare a prezentzei substantzelor radioactive in glandele hormonale ale vietzuitoarelor. 2. Imagine obtzinuta pe o pelicula radiografica dupa injectarea shi localizarea selectiva intrun organ sau tzesut a unui izotop radioactiv; ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul biologic al interactziunilor dintre energia radianta shi materia vie; ~biotic (v. biotic) adj. relativ la efectele biologice ale radiatziilor; ~cardiografie (v. cardio v. grafie) s. f. metoda pentru studiul activitatzii cardiace cu ajutorul substantzelor radioactive; ~chimografie (v. chimo₁ v. grafie) s. f. inregistrare a mishcarilor organelor interne pe un film radiografic; ~cinematografie (v. cinemato v. grafie) s. f. metoda de diagnostic constind in inregistrarea pe pelicula cinematografica a imaginii radiografice a unui organ intern in activitate; sin. cinefluorografie; ~cristalografie (v. cristalo v. grafie) s. f. disciplina care studiaza structura interna a substantzelor cristalizate cu ajutorul radiatziilor; ~cronologie (v. crono v. logie₁) s. f. determinare a virstei unei roci cu ajutorul unui element radioactiv; ~cronometru (v. crono v. metru₁) s. n. instrument pentru determinarea calitatzii mijlocii a unui fascicul de radiatzie eterogena; ~ecologie (v. eco₁ v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza efectele radiatziilor naturale asupra asociatziilor vegetale; ~estezie (v. estezie) s. f. radiestezie*; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de efectele daunatoare ale radiatziilor ionizante; ~fon (v. fon) s. n. instalatzie de comunicare prin radiofonie; ~fonie (v. fonie₁) s. f. 1. s. f. Disciplina care studiaza sistemul de transmitere shi de receptzie a mesajelor prin unde electromagnetice. 2. s. f. Sistem special de transmisiune a mesajelor sonore utilizinduse proprietatzii undelor electromagnetice; ~fonograf (v. fono₁ v. graf) s. n. aparat de radio prevazut cu fonograf; ~fotografie (v. foto v. grafie) s. f. realizare pe un clisheu fotografic a imaginii radiologice cu ajutorul razelor X; ~gen (v. gen₁) adj. care emite raze X; ~geologie (v. geo v. logie₁) s. f. ramura a geologiei care utilizeaza tehnica radioactivitatzii; ~goniograf (v. gonio v. graf) s. n. radiogoniometru inregistrator; ~goniometrie (v. gonio v. metrie₁) s. n. procedeu special de determinare a unui radioemitzator pe baza undelor electromagnetice; ~goniometru (v. gonio v. metru₁) s. n. instalatzie de radioreceptzie utilizata in radiogoniometrie pentru determinarea directziei din care vine o emisiune; ~grafie (v. grafie) s. f. ansamblu de procedee utilizate pentru realizarea unor fotografii ale interiorului corpului omenesc cu ajutorul razelor X sau al radiatziilor gamma; ~grama (v. grama) s. f. 1. Comunicare transmisa prin radio. 2. Fotografie obtzinuta cu ajutorul razelor X; ~heliograf (v. helio v. graf) s. n. instalatzie tehnica pentru inregistrarea unor imagini ale activitatzii solare; ~histografie (v. histo v. grafie) s. f. metoda de studiere a distributziei topografice a unui radioizotop la nivelul celulei; ~izotop (v. izo v. top) s. m. izotop radioactiv; ~liza (v. liza) s. f. fenomen de transformare chimica realizata in urma actziunii unor radiatzii izolante; ~logie (v. logie₁) s. f. 1. Disciplina medicala care se ocupa cu examinarea corpului uman cu ajutorul razelor X shi cu utilizarea acestora in diagnosticarea shi tratarea unor boli. 2. Studiu al radiatziilor shi al aplicatziilor lor; ~manometrie (v. mano v. metrie₁) s. f. procedeu de diagnosticare constind in utilizarea radiologiei la masurarea presiunii din interiorul unor organe anatomice; ~manometru (v. mano v. metru₁) s. n. aparat medical utilizat in radiomanometrie; ~metalografie (v. metalo v grafie) s. f. parte a metalografiei care se ocupa cu studiul structurii metalelor cu ajutorul razelor X; ~meteorograf (v. meteoro v. graf) s. n. aparat inregistrator al datelor atmosferice la diferite inaltzimi cu ajutorul unei radiosonde; ~meteorologie (v. meteoro v. logie₁) s. f. utilizare a mijloacelor radio in vederea stabilirii prognozei meteorologice; ~metrie (v. metrie₁) s. f. tehnica de masurare a fluxurilor de radiatzii; ~metru (v. metru₁) s. n. 1. Aparat utilizat pentru masurarea presiunii exercitate de o radiatzie sonora. 2. Instrument cu ajutorul caruia se pune in evidentza efectul radiometric; ~micrometru (v. micro v. metru₁) s. n. instrument intrebuintzat la masurarea fluxurilor slabe de energie radianta; ~mimetic (v. mimetic) adj. (despre substantze) cu actziune asemanatoare radiatziilor ionizante; ~necroza (v. necroza) s. f. mortificare a unui tzesut produsa de radiatzii ionizante; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. studiu al efectelor patologice produse de radiatziile penetrante; ~pelvigrafie (v. pelvi v. grafie) s. f. folosire a mijloacelor radiografice pentru masurarea diametrului pelvian; ~pelvimetrie (v. pelvi v. metrie₁) s. f. aplicare a radiografiei la masurarea diametrelor bazinului obstetrical; ~scopie (v. scopie) s. f. examinare vizuala a imaginii care o formeaza pe un ecran fluorescent un corp opac strabatut de razele X; ~stereografie (v. stereo s. grafie) s. f. metoda radiologica cu ajutorul careia imaginea radiografica apare tridimensionala; ~stereoscopie (v. stereo v. scopie) s. f. tip de radioscopie care realizeaza o impresie de relief prin folosirea a doua surse de radiatzie; ~telefonie (v. tele v. fonie₁) s. f. sistem de comunicatzie radiofonica in ambele sensuri intre doua posturi inzestrate fiecare cu aparate de emisie shi receptzie; ~telegrafie (v. tele v. grafie) s. f. comunicatzie telegrafica prin unde electromagnetice; ~telegrama (v. tele v. grama) s. f. telegrama transmisa prin radio; ~telemetrie (v. tele v. metrie₁) s. f. determinare a distantzei dintre un obiect shi un reper dat folosind undele electromagnetice; ~telemetru (v. tele v. metru₁) s. n. aparat utilizat in radiotelemetrie; ~telescop (v. tele v. scop) s. n. instrument astronomic folosit la receptzionarea masurarea shi studierea radioundelor emise de corpurile cereshti; ~terapie (v. terapie) s. f. utilizare a radiatziilor ionizante in scop terapeutic; ~tom (v. tom) s. n. tomograf*.