TARCÓL tarcoale s. n. (in expr.) A da tarcoale (sau rar un tarcol) = a se invarti in preajma cuiva sau a ceva a umbla de jur imprejur. Din bg. tarkalo „cerc roata”.

tarcol sn [At: ODOBESCU S. III 253 / V: (reg) tor~ ~oala sf / Pl: ~oale / E: pvb tarcoli] 1 (Reg; ilav) In ~ In cerc. 2 (Reg; ilpp) In (sau la) ~ul In jurul. 3 (Pfm; ie) A da ~oale sau rar a da a face (un) ~ A se invarti in preajma cuiva sau a ceva (cu un anumit scop). 4 (Pfm; iae) A umbla pe langa o femeie cautand sai cashtige simpatia. 5 (Pop; rar; ie) A face un ~ A da o raita. 6 (Reg) Imprejmuire. 7 (Reg) Loc ingradit langa casa sau in camp unde se tzin vitele shi oile Si: ocol. 8 (Olt) Margine. 9 (Olt) Circumferintza (4). 10 (Reg; if tarcoala) Fiecare dintre cele doua discuri de lemn in care sunt fixate capetele shishtorilor de la prasnelul morii Si: (reg) talger (6) turta (40). 11 (Mun; Olt; lpl) Rotitze de lemn la razboiul de tzesut care ajuta la schimbarea itzelor. 12 (Olt) Disc orizontal fixat in partea superioara a uneltei olarului. 13 (Olt; art.) Hora nedefinita mai indeaproape. 14 (Olt; art.) Melodia dupa care se executa dansul tarcoala (13).

TARCÓL tarcoale s. n. (In expr.) A da tarcoale (sau rar un tarcol) = a se invarti in preajma cuiva sau a ceva a umbla de jur imprejur. Din bg. tarkalo „cerc roata”.

TARCÓL ~oále n.: A da (sau a face) ~oale (sau un ~) a) a se invarti in preajma cuiva sau a ceva; b) a face curte. /<bulg. tarcolo

tarcol n. ocol: deie catzeva tarcoale curtzii imparateshti ISP. [Bulg. TRŬKOLO cerc].

tarcoala sf vz tarcol

TIRCÓL tircoale s. n. (Numai in expr.) A da tircoale (sau rar un tircol) = a se invirti (in preajma cuiva sau a ceva) a umbla de jur imprejur. Mosh Costache vine des sa vada casa i da tircoale atente. CALINESCU E. O. I 144. O viespe cu trupul subtzire shi inelat dadu cu indaratnicie tircoale perelor de pe masa. C. PETRESCU S. 178. Ishi priveau tacutzi claitzele de fin dadeau tircoale in jurul lor shi oftau din greu. AGIRBICEANU S. P. 28. Se opreshte sa dea un tircol cu ochii la marfa. CARAGIALE O. II 81. (Fig.) Eu va tziu pe loc dind mereu tircoale prin micile taine ale vietzii ostasheshti. ODOBESCU S. III 579. (Rar) A face un tircol = a da o raita. Nar fi rau sa te hotarashti a face cu mine un mic tircol de doua zile pin Harz. CARAGIALE O. VII 170.

tircól n. pl. oale (bg. tŭrkalo cerc roata infl. de ocol. V. torocala rotocol shi otrocol). Vest. O bucata de lemn ratunda in care se prind lemnele care formeaza prisnelu. (E un tircol sus shi unu jos). Fig. Mers in prejur p. a spiona a ataca orĭ a face curte: la serata iĭ dadu tircoale toata vremea (Rebr. 2 128). V. ocol raĭta viraj volant.

tarcól s. n. pl. tarcoále

tarcól s. n. pl. tarcoále

TARCÓL s. (Olt. shi Munt.) terpel. (Dadea ~ stanei.)

TARCÓL s. v. gard imprejmuire ingraditura ocol uluca.

TIRCOL s. (Olt. shi Munt.) terpel. (Dadea ~ stinei.)

tircol s. v. GARD. IMPREJMUIRE. INGRADITURA. OCOL. ULUCA.

tircól (oále) s. n. Ocol inconjur. Mr. megl. tarcol. Bg. tarkalo tarkolo (Cihac II 401). Der. tircoli vb. (a da tircoale) din bg. tarkaljam (Scriban).

tarcolul v. ciuleandra; fedeleshul (1).