TIRCÓL tircoale s. n. (Numai in expr.) A da tircoale (sau rar un tircol) = a se invirti (in preajma cuiva sau a ceva) a umbla de jur imprejur. Mosh Costache vine des sa vada casa i da tircoale atente. CALINESCU E. O. I 144. O viespe cu trupul subtzire shi inelat dadu cu indaratnicie tircoale perelor de pe masa. C. PETRESCU S. 178. Ishi priveau tacutzi claitzele de fin dadeau tircoale in jurul lor shi oftau din greu. AGIRBICEANU S. P. 28. Se opreshte sa dea un tircol cu ochii la marfa. CARAGIALE O. II 81. (Fig.) Eu va tziu pe loc dind mereu tircoale prin micile taine ale vietzii ostasheshti. ODOBESCU S. III 579. (Rar) A face un tircol = a da o raita. Nar fi rau sa te hotarashti a face cu mine un mic tircol de doua zile pin Harz. CARAGIALE O. VII 170.