TÁRA¹ tare s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutatzi nemarcate formate din diferite bucatzi de metal sau de sticla care se folosesc la diferite cantariri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizicochimice de baza ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] Din ngr. tára.

tara¹ sf [At: DDRF / V: ~ra / Pl: ~re / E: ngr τάρα] 1 Dara¹ (1). 2 (Csc) Greutatzi nemarcate de forma unor alice din metal sau din sticla utilizate in anumite cantariri de laborator de obicei pentru a compensa greutatea unui picnometru a unui vas etc. 3 (Mii) Denumire pentru caracteristicile fizicochimice ale pulberii.

TÁRA¹ tare s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutatzi nemarcate formate din diferite bucatzi de metal sau de sticla care se intrebuintzeaza la diferite cantariri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizicochimice de baza ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] Din ngr. tára.

TÁRA² s. f. 1. Greutate a ambalajului a vasului (sau a altui mijloc de transport) in care se afla o marfa; dara. 2. (Cu sens colectiv) Greutatzi nemarcate formate din diferite bucatzi de metal intrebuintzate la cintarit. Varianta: tará s. f.

TÁRA¹ s.f. Greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei marfi al unui obiect etc.; dara. [Var. tará s.f. / < ngr. tara].

TÁRA¹ s. f. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei marfi al unui obiect etc.; dara. (< fr. ngr. tara)

TÁRA¹ ~e f. 1) v. DARA. 2) Ansamblu de greutatzi in forma de alice folosite pentru cantariri in laborator. [G.D. tarei] /<ngr. tára

*tára f. pl. e (it. tara. V. dara). 1. Dara 2. (dupa fr.) Defect fizic orĭ moral moshtenit: acest copil are tara hotziiĭ.

tara² sf vz tara¹

TARÁ s. f. v. tara².

TARÁ s.f. v. tara¹.

tára s. f. g.d. art. tárei; pl. táre

tára (dara meteahna) s. f. g.d. art. tárei; pl. táre

TÁRA s. dara. (~ unei marfi.)

TARA s. dara. (~ unei marfi.)