TAMBÚR (2) tambure s. n. (1 3) tamburi s. m. 1. S. n. Piesa in forma de cilindru gol fixa sau mobila in jurul unui ax facuta din metal din lemn etc. cu diverse utilizari in tehnica; toba. 2. S. n. Portziune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol interpusa intre o cupola shi arcurile sau zidurile care limiteaza un spatziu boltit. ♦ Spatziu amenajat la intrarea intro cladire cu o usha pivotanta pentru a proteja interiorul de aerul din exterior shi a impiedica formarea curentzilor de aer in timpul deschiderii ushilor. 3. S. m. (Ieshit din uz) Toboshar. ◊ Compus: tamburmajor = subofitzer care conducea o fanfara militara; p. ext. plutonier (intro fanfara militara). [Pl. shi: (1 n.) tambure] Din fr. tambour.

tambur¹ [At: STAMATI D. / V: (reg) ~bor / Pl: ~e ~uri sn ~i sm / E: fr tambour (major) ger Tambour] 1 sn (Muz; inv) Toba (1). 2 sm (Inv; pex) Toboshar (1). 3 sm (Inv; is) ~ major Subofitzer care conducea o fanfara militara. 4 sm (Inv; pex) Plutonier (intro fanfara militara). 5 sn Piesa in forma de cilindru gol fixa sau mobila in jurul unui ax facuta din metal lemn etc. cu diverse intrebuintzari in tehnica Si: toba (24). 6 sn (is) ~ gradat Piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatzii la unul dintre capete. 7 sn Fiecare dintre cutiile cilindrice de tabla¹ care protejeaza rotzile mashinariei unui vapor. 8 sn (Aht) Portziune prismatica sau cilindrica intre o cupola shi arcurile sau zidurile care limiteaza un spatziu boltit. 9 sn Vestibul la intrarea unei cladiri cuprins intre doua randuri de ushi. 10 sn Spatziu cilindric la o usha de intrare in interiorul careia se invarteshte o usha pivotanta cu mai multe aripi. 11 sn (Aht) Bloc de piatra care formeaza elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasica.

TAMBÚR (1 2) tambure s. n. (3) tamburi s. m. 1. S. n. Piesa in forma de cilindru gol fixa sau mobila in jurul unui ax facuta din metal din lemn etc. cu diverse intrebuintzari in tehnica; toba. 2. S. n. Portziune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol interpusa intre o cupola shi arcurile sau zidurile care limiteaza un spatziu boltit. ♦ Spatziu amenajat la intrarea intro cladire cu o usha pivotanta pentru a proteja interiorul de aerul din exterior shi a impiedica formarea curentzilor de aer in timpul deschiderii ushilor. 3. S. m. (Ieshit din uz) Toboshar. ◊ Compus: tamburmajor = subofitzer care conducea o fanfara militara; p. ext. plutonier (intro fanfara militara). Din fr. tambour.

TAMBÚR¹ tamburi s. m. (Ieshit din uz) Toboshar. ◊ Compus: tamburmajor = subofitzer care conducea o fanfara militara; p. ext. (peiorativ) plutonier.

TAMBÚR s.m. Toboshar. ♦ Tamburmajor = comandant cu grad de subofitzer al unei fanfare militare; (peior.) plutonier. [< fr. tambour].

TAMBÚR² ~i m. inv. Ostash care bate toba; toboshar militar. ◊ ~major conducator al unei fanfare militare. /<fr. tambour germ. Tambour

tamburmajor m. mai marele tobosharilor care merge in fruntea regimentului.

*tambúrmajor m. (fr. tambourmajor d. tambour toba shi major maĭor maĭ mare). Subofitzer maĭ mare peste tobosharĭ shi gornishtĭ (azĭ desfiintzat).

tambúr¹ (toboshar piesa metalica) s. m. pl. tambúri

tambúr (toboshar) s. m. pl. tambúri

!tambúrmajór (inv.) s. m. pl. tambúrimajóri

TAMBÚR s. v. darabana toba toboshar.

tambur s. v. DARABANA. TOBA. TOBOSHAR.