opțiuni
  • info

11 definiții pentru tătucă / tătuc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTÚCĂ s. m. (Pop.) Tătic. [Var.: tătúc s. m.] – Tată + suf. -ucă.

tătucă sm vz tătuc

TĂTÚCĂ s. m. (Pop.) Tătic. – Tată + suf. -ucă.

TĂTÚCĂ, (rar) tătuci, s. m. Diminutiv al lui tată. Mie îmi dă tătuca douăsprezece fălci. CAMILAR, N. II 8. Măi țîcă! Unde-i tătucă-tu? a întrebat jandarmul pe cel mai mare. SADOVEANU, O. VIII 195. Nu te teme, tătucă, îi zise ea, că-i viu eu lui de hac. ISPIRESCU, L. 179.

TĂTÚC s. m. v. tătucă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!tătucă (pop.) s. m., art. tătuca, g.-d. art. tătucăi/lui tătuca, voc. tătucă/tătuco

tătúcă/tătúc (pop.) s. m., g.-d. art. tătúcăi/lui tătúca//tătúcului/lui tătúcul

tătúcă/tătúc s. m., g.-d. art. tătúcăi/lui tătúca//tătúcului/lui tătúcul; pl. tătúci

!tătuc (fam.) s. m., art. tătucul, g.-d. art. tătucului / (fam.) lui tătucu(l), voc. tătucule; pl. tătuci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂTÚC s. v. tăicuță, tătic.

tătuc s. v. TĂICUȚĂ. TĂTIC.

Intrare: tătucă / tătuc
substantiv masculin (M83)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătucă
  • tătuca
plural
  • tătuci
  • tătucii
genitiv-dativ singular
  • tătucă
  • tătucăi
plural
  • tătuci
  • tătucilor
vocativ singular
  • tătucă
  • tătuco
plural
  • tătucilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătuc
  • tătucul
  • tătucu‑
plural
  • tătuci
  • tătucii
genitiv-dativ singular
  • tătuc
  • tătucului
plural
  • tătuci
  • tătucilor
vocativ singular
  • tătucule
plural
  • tătucilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tătucă, tătuci / tătuc, tătucisubstantiv masculin

  • 1. popular Diminutiv al lui tată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tăicuță tătic diminutive: tătucuță
    • format_quote Mie îmi dă tătuca douăsprezece fălci. CAMILAR, N. II 8. DLRLC
    • format_quote Măi țîcă! Unde-i tătucă-tu? a întrebat jandarmul pe cel mai mare. SADOVEANU, O. VIII 195. DLRLC
    • format_quote Nu te teme, tătucă, îi zise ea, că-i viu eu lui de hac. ISPIRESCU, L. 179. DLRLC
etimologie:
  • Tată + sufix -ucă. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.