13 definiții pentru tăicuță / tăicuț

din care

Explicative DEX

TĂICÚȚĂ, tăicuți, s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Taică + suf. -uță.

tăicuță sm [At: ZILOT, CRON. 351 / V: (reg) ~cuț / Pl: ~ți / E: taică + -uț(ă)] (Pfm; hip) 1-2 Taică (1-6).

TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Taică + suf. -uță.

TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. Tăicuță, ce-ai făcut...? DUMITRIU, N. 151. Au s-o ducă la tăicuța. STANCU, D. 77. Scoate-mă, tăicuță, și pe mine de aicea. GORJAN, H. IV 113. – Variantă: tăicúț (REBREANU, R. I 157) s. m.

TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Din taică + suf. -uță.

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.

tăicuț sm vz tăicuță

Ortografice DOOM

!tăicuță (tată) (pop.) s. m., g.-d. art. lui tăicuța/tăicuței, voc. tăicuță; pl. tăicuți

!tăicúță/tăicúț (pop.) s. m., pl. tăicúți

tăicúță/tăicúț s. m., pl. tăicúți

!tăicuț (tată) (pop.) s. m., pl. tăicuți

Relaționale

TĂICÚȚĂ s. tătic, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.

TĂICUȚĂ s. tătic, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.

Intrare: tăicuță / tăicuț
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăicuță
  • tăicuța
plural
  • tăicuți
  • tăicuții
genitiv-dativ singular
  • tăicuță
  • tăicuții
  • tăicuței
plural
  • tăicuți
  • tăicuților
vocativ singular
  • tăicuță
  • tăicuțo
plural
  • tăicuților
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăicuț
  • tăicuțul
  • tăicuțu‑
plural
  • tăicuți
  • tăicuții
genitiv-dativ singular
  • tăicuț
  • tăicuțului
plural
  • tăicuți
  • tăicuților
vocativ singular
  • tăicuțule
  • tăicuțe
plural
  • tăicuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăicuță, tăicuți / tăicuț, tăicuțisubstantiv masculin

  • 1. Tăiculiță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tăiculiță
    • format_quote Tăicuță, ce-ai făcut...? DUMITRIU, N. 151. DLRLC
    • format_quote Au s-o ducă la tăicuța. STANCU, D. 77. DLRLC
    • format_quote Scoate-mă, tăicuță, și pe mine de aicea. GORJAN, H. IV 113. DLRLC
etimologie:
  • Taică + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.