11 definiții pentru tătuță / tătuț
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂTÚȚĂ s. m. (Pop.) Tătic. [Var.: tătúț s. m.] – Tată + suf. -uță.
tătuță sm vz tătuț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂTÚȚĂ s. m. (Reg.) Tătic. – Tată + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂTÚȚĂ s. m. Diminutiv al lui tată. 1. v. tată (1). Într-un rînd, m-a luat cu el tătuța, ș-am umblat mult prin pădure, și eu stăteam în șa dinaintea lui. SADOVEANU, O. VII 22. Nu, tătuță! Nu s-au aprins... girezile. C. PETRESCU, R. DR. 252. Adio, tătuță... Să nu-ntîrzii mult. ALECSANDRI, T. 1382. 2. v. tată (4). Bine, tătuțule, ca ce să fie asta, de n-am întîlnit... nici un suflețel de om? ISPIRESCU, L. 101. Îi primi bine, îi băgă în casă Și ei îi cerură întîi și-ntîi masă, Zicîndu-i: Tătuță, sîntem flămînzi tare. PANN, P. V. I 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂTÚȚĂ s. m. Tătucă. – Din tată + suf. -uță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
TĂTÚȚ s. m. v. tătuță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!tătuță (pop.) s. m., art. tătuța, g.-d. art. tătuței/lui tătuța, voc. tătuță/tătuțo
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tătúță/tătúț (pop.) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tătúță/tatúț s. m., pl. tătúți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂTÚȚ s. v. tăicuță, tătic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tătuț s. v. TĂICUȚĂ. TĂTIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M80) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
tătuță, tătuți / tătuț, tătuțisubstantiv masculin
-
- Într-un rînd, m-a luat cu el tătuța, ș-am umblat mult prin pădure, și eu stăteam în șa dinaintea lui. SADOVEANU, O. VII 22. DLRLC
- Nu, tătuță! Nu s-au aprins... girezile. C. PETRESCU, R. DR. 252. DLRLC
- Adio, tătuță... Să nu-ntîrzii mult. ALECSANDRI, T. 1382. DLRLC
- Bine, tătuțule, ca ce să fie asta, de n-am întîlnit... nici un suflețel de om? ISPIRESCU, L. 101. DLRLC
- Îi primi bine, îi băgă în casă Și ei îi cerură întîi și-ntîi masă, Zicîndu-i: Tătuță, sîntem flămînzi tare. PANN, P. V. I 11. DLRLC
-
etimologie:
- Tată + sufix -uță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.