16 definiții pentru sălbăticime
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂLBĂTICÍME, (2) sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.
sălbăticime sf [At: CALENDARIU (1814) / V: (îvp) ~tăci~, ~teci~, (reg) selbătăc~ / Pl: ~mi / E: sălbatic + -ime] 1 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (2). 2 (Reg) Sălbăticiune (1). 3 (Prc; îf sălbătăcime) Carne de sălbăticiune (1). 4 (Buc; îf sălbătăcime) Mulțime de animale sălbatice (5) (pentru vânat). 5 (Rar; mpl; îf sălbătăcime, sălbătecime) Sălbăticiune (6). 6 (Îvr) Mulțime de sălbatici (19). 7-8 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (9-10). 9-10 Sălbăticie (12-13). 11 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (19).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. (Învechit; și în forma sălbătăcime) Însușirea a ceea ce este sălbatic, cruzime, brutalitate, furie, turbare. V. sălbăticie. 2. Animal sălbatic, sălbăticiune. Care sălbătăcime cum o vedea, o lăsa să se ducă în treabă-și. MARIAN, T. 43. 3. Loc nelocuit de oameni și depărtat de orice viață omenească; sălbăticie, pustietate. Se minună cînd văzu așa casă frumoasă într-o astfel de sălbătăcime. ISPIRESCU, L. 355. – Variantă: sălbătăcíme s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLBĂTICÍME ~i f. 1) Totalitate de animale sălbatice. 2) Loc sălbatic, nelocuit (departe de lumea civilizată). /sălbatic + suf. ~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sălbăticíme și (est) -ăcíme f. Sălbătăcĭune. Sălbăticie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂLBĂTĂCÍME s. f. v. sălbăticime.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂLBĂTĂCÍME s. f. v. sălbăticime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLBĂTĂCÍME s. f. v. sălbăticime.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sălbătăcime sf vz sălbăticime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sălbătecime sf vz sălbăticime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
selbătăcime sf vz sălbăticime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sălbăticíme s. f., g.-d. art. sălbăticímii; (locuri, animale) pl. sălbăticími
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sălbăticíme s. f., g.-d. art. sălbăticímii; (locuri, animale) pl. sălbăticími
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂLBĂTICÍME s. v. barbarie, bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, primitivism, primitivitate, sălbăticie, sălbăticiune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sălbăticime s. v. BARBARIE. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. SĂLBĂTICIE. SĂLBĂTICIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLBĂTĂCÍME s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, pustietate, pustiu, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sălbătăcime s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. PUSTIETATE. PUSTIU. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sălbăticime, sălbăticimisubstantiv feminin
- 1. Însușirea a ceea ce este sălbatic. DLRLCsinonime: brutalitate cruzime furie turbare
- 2. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. DEX '09 DEX '98
- Care sălbătăcime cum o vedea, o lăsa să se ducă în treabă-și. MARIAN, T. 43.. DLRLC
- 2.1. Animal sălbatic. DLRLCsinonime: sălbăticiune
-
- 3. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pustietate sălbăticie
- Se minună cînd văzu așa casă frumoasă într-o astfel de sălbătăcime. ISPIRESCU, L. 355. DLRLC
-
etimologie:
- Sălbatic + sufix -ime. DEX '98 DEX '09