SẤMBRĂ, sâmbre, s. f. (Înv. și reg.) Asociație, tovărășie. ♦ Spec. Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor. – Cf. magh. cimbora.

sâmbră sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 177^r/32 / V: sim~ / Pl: ~i / E: ns cf alb sëmbër (srb srebar, srebra, ngr σομβολή)] 1 (Îvr) Asociație (1). 2 Tovărășie. 3 (Reg; îlav) De ~ În tovărășie. 4 (Îal) Împreună. 5 (Reg; îe) A prinde (sau a face) ~ A face tovărășie. 6 (Îvr; spc; șîs ~ în plug) Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne de vară Si: (reg) simbrie. 7 (Îvr) Timp cât durează o sâmbră (1). 8 (Mar; Trs; îs) ~ra oilor Sărbătoarea începerii mulsului vitelor (la munte). 9 (Trs) Conflict (1). 10 (Reg) Preț.

SÂMBRĂ, sâmbre, s. f. (Înv. și reg.) Asociație, tovărășie. ♦ Spec. Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor. – Cf. magh. cimbora.

SÂMBRĂ ~e f. înv. Întovărășire în vederea realizării unor lucrări comune (mai ales agricole). [Sil. sâm-bră] /cf. alb. sëmbër, sb. srebra

sâmbră f. Mold Tr. tovărășie la arat. [Slav. *SEBRŬ, tovarăș].

simbră sf vz sâmbră

SÎ́MBRĂ, sîmbre, s. f. (Învechit și regional) Asociație, tovărășie. Să nu vă prindeți voi în sîmbră cu călugărul acela. RETEGANUL, P. II 66. ♦ Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stîni pentru văratul oilor. Această însoțire sau tovărășie se numește prin părțile de sus ale Moldovei și prin Bucovina sîmbră sau sîmbrie. PAMFILE, A. R. 46.

SÎMBRĂ s.f. (Mold., Ban.) Asociație, tovărășie. A: Aștepta cu adevărat pe H[risto]s, care n-avea nice o sîmbră cu ceilalți. DOSOFTEI, VS. C: Sĕmbrĕ. Convenția. AC, 367. Etimologie: cf. ngr. simvolí. Vezi și sîmbraș.

sî́mbră f., pl. e (cuv. slavo-finez [G. Meyer, Ngr. St. 2] saŭ vsl. *sembră [Bărb. Ind. 129], și atuncĭ de acĭ vine și ung. szimbora, cimbora, tovarăș, și ngr. sémbra, țăran care are un singur boŭ și se asociază cu altu care are tot un singur boŭ ca să are împreună. V. simbrie, însîmbrez). Vechĭ. Tovărășie. Azĭ. Mold. Trans. (sîmbră, simbrie). Tovărășie, maĭ ales a țăranilor (simbrașĭ, simbriașĭ) ca să-șĭ are ogoarele în comun orĭ care-șĭ daŭ oile în sama baciuluĭ. Comunitate, legătură: n’am nicĭ o sîmbră cu el. Rînd, serie: am semănat și maĭ devreme, și maĭ tîrziŭ, dar sîmbra de la mijloc s’a nemerit maĭ bună (rev. I. Crg. 13, 114). A pune’n sîmbră, a pune la cale, a organiza (rev. I. Crg. 4, 59).

sấmbră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. sấmbrei; pl. sấmbre

sâmbră s. f., g.-d. art. sâmbrei; pl. sâmbre

SÂMBRĂ s. v. asociație, asociere, întovărășire, tovărășie.

sîmbră s. v. ASOCIAȚIE. ASOCIERE. ÎNTOVĂRĂȘIRE. TOVĂRĂȘIE.

sîmbră (-re), s. f. – Asociație, societate, companie. Sl. sŭmbrŭ „tovarăș” (Miklosich, Fremdw., 125; Tiktin; Byhan 230), cf. mag. szimbra „societate”. – Der. simbrie (var. sîmbrie), s. f. (Trans., Mold., asociație de țărani, pentru lucrarea pămîntului în comun; salariu, plată), cf. ngr. σεμπριά „muncă în dijmă”, σέμπρος „dijmaș”; sîmbrălui, vb. (înv., a se asocia); sîmbraș, s. m. (înv., tovarăș de muncă, asociat); însîmbra, vb. refl. (Trans., a se asocia); simbriaș (var. sîmbriaș), s. m. (salariat, ziler).

sâmbră, sâmbre, s.f. (înv. și reg.) 1. asociație, tovărășie. 2. întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor. 3. (reg.) sărbătoarea oilor (începutul mulsului oilor la munte). 4. timpul cât durează o întovărășire (o sâmbră). 5. (reg.) ceartă, conflict. 6. (reg.) preț.

sấmbră, sâmbre, s.f. – (reg.) Asociație, întovărășire a proprietarilor de oi. Sâmbra oilor = obicei pastoral care are loc la sfârșitul lunii aprilie. – Din sl. sŭmbrŭ „tovarăș” (Miklosich, Tiktin, cf. DER); cf. alb. sëmbër (MDA). Cuv. rom. > magh. cimbora (Bakos, 1982).

sấmbră, -e, s.f. – Asociație, întovărășire a proprietarilor de oi. Sâmbra oilor, obicei pastoral care are loc la sfârșitul lunii aprilie. – Din sl. sŭmbrŭ „tovarăș” (Miklosich, Tiktin cf. DER); Cuv. rom. preluat în magh. (cimbora) (Bakos 1982).