7 definiții pentru surtucel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURTUCÉL, surtucele, s. n. Diminutiv al lui surtuc; surtucaș. – Surtuc + suf. -el.
SURTUCÉL, surtucele, s. n. Diminutiv al lui surtuc; surtucaș. – Surtuc + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
surtucel sn [At: GANE, N. II, 4 / Pl: ~le / E: surtuc + -el] 1-2 (Șhp) Surtuc2 (1) (mic) Si: (reg) surtucaș (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURTUCÉL, surtucele, s. n. Diminutiv al lui surtuc. Sosi la casa lui un străin... neavînd pe el haine mai calde decît o căciulă bine îndesată pe urechi și un surtucel care-i pocnea în spate. GANE, N. II 4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surtucél s. n., pl. surtucéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surtucél s. n., pl. surtucéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SURTUCÉL s. surtucaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURTUCEL s. surtucaș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
surtucel, surtucelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui surtuc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: surtucaș
- Sosi la casa lui un străin... neavînd pe el haine mai calde decît o căciulă bine îndesată pe urechi și un surtucel care-i pocnea în spate. GANE, N. II 4. DLRLC
-
etimologie:
- Surtuc + sufix -el. DEX '98 DEX '09