9 definiții pentru surtucaș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURTUCÁȘ, surtucașe, s. n. (Reg.) Surtucel. – Surtuc + suf. -aș.
surtucaș sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: surtuc + -aș] 1-2 (Mol; șhp) Surtucel (1-2). 3 (Reg) Suman (1) scurt femeiesc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURTUCÁȘ, surtucașe, s. n. Surtucel. – Surtuc + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
SURTUCÁȘ, surtucașe, s. n. Surtucel. Îmbrăcămintea îmi era ușoară. Pantalonași cu pachești, un surtucaș și atîta tot. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surtucáș (reg.) s. n., pl. surtucáșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surtucáș s. n., pl. surtucáșe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SURTUCÁȘ s. v. surtucel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURTUCAȘ s. surtucel.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
surtucáș, surtucáșe, s.n. (reg.) 1. surtuc mic; surtucel. 2. suman scurt femeiesc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
surtucaș, surtucașesubstantiv neutru
- 1. Surtucel. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: surtucel
- Îmbrăcămintea îmi era ușoară. Pantalonași cu pachești, un surtucaș și atîta tot. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Surtuc + sufix -aș. DEX '98 DEX '09