SÚRLA surle s. f. 1. Instrument muzical popular de suflat in forma de fluier cu mai multe orificii shi cu ancie dubla folosit in trecut mai ales in armata. ◊ Loc. adv. Cu surle = cu zgomot mare cu scandal. 2. (Reg.) Ratul porcului; p. ext. porc. 3. Coliba (in camp) de obicei improvizata de forma conica construita din pari de lemn shi acoperita cu stuf paie fan sau coceni. Din sb. surla bg. zurla.

surla sf [At: VARLAAM C. 283 / V: zurna (ivr) ~rma zu~ zurnala / Pl: ~le / E: bg зурла зурна tc zurna] 1 Vechi instrument muzical popular in forma de fluier cu mai multe orificii shi cu ancie dubla. 2 (Reg is) ~ de fum Tramba de fum. 3 (Adesea ironic; ilav) Cu (le (shi tobe sau trambitze chimvale trompete etc.) ori (inv) cu sunete de tobe shi de ~le Cu mare pompa cu zgomot. 4 (Ial) Cu scandal. 5 (Ic) (Reg) ~lapashii sau surlapashi surlipashi Zorele (Ipomoca purpurea). 6 (Iac) Planta nedefinita mai indeaproape asemanatoare cu garoafa. 7 (Mol; Buc) Rat¹ (1). 8 Epitet glumetz pentru porc. 9 (Pop) Coliba (ciobaneasca) in forma conica facuta din pari de lemn shi acoperita cu stuf paie fan sau coceni. 10 Parte a stanei in care se prepara branzeturile sau mancarea ciobanului. 11 (Reg) Gramada (de coceni sau de lemne) ashezata in forma conica. 12 (Reg) Adapost (pastoresc) sapat in pamant. 13 (Lpl; Mol) Bucatzi lungi de trestie sau shepci de brad care se bat pe peretele unei case tzaraneshti pentru a face sa prinda tencuiala. 4 (Reg) TZeava care se introduce in perete.

SÚRLA surle s. f. 1. Instrument muzical popular de suflat in forma de fluier cu mai multe orificii shi cu ancie dubla intrebuintzat in trecut mai ales in armata. ◊ Loc. adv. Cu surle = cu zgomot mare cu scandal. 2. (Reg.) Ratul porcului; p. ext. porc. 3. Coliba (in camp) de obicei improvizata de forma conica construita din pari de lemn shi acoperita cu stuf paie fan sau coceni. Din scr. surla bg. zurla.

SÚRLA¹ surle s. f. Instrument muzical in forma de fluier cu mai multe gauri shi cu unul din capete largit in forma de pilnie folosit altadata (mai ales in armata). La tzipetele prelungi ale surlelor la bataia timpenilor oastea care aducea in scaunul Moldovei pe Tomsha porni. SADOVEANU O. VII 11. Cind shi cind un cine urla K din surla. TOPIRCEANU P. 53. Iar din Jiu din apa sfinta Iese cintec vitejesc SHi cu glas de surle cinta Tot poporul rominesc. COSHBUC P. II 110. ◊ (Invechit in constructzie cu verbele «a zice» sau «a da») Slujitorii detera in timpine shi in surle shi in toata imparatzia se tzinu veselie mare o saptamina intreaga. ISPIRESCU L. 2. Incepura a zice din surle shi bucatele se adusera pe masa. NEGRUZZI S. I 151. ◊ Loc. adv. Cu surle = cu zgomot cu scandal. Degeaba i scoatetzi cu surle shi zgomot din sat daca acolo pe cimp ei dorm fara teama. MIHALE O. 161.

SÚRLA² surle s. f. (Mold.) Ritul porcului; p. ext. porc. Mincalar brinca sal manince surla k mult ma mai inadush cu dinsul. CREANGA P. 76. Porcul a shi dat cu surla in antereul preutului. SHEZ.XII 62.

SÚRLA³ surle s. f. (Regional) Coliba ciobaneasca de forma conica construita din pari scinduri sau birne reunite la virf shi acoperita cu stuf paie fin sau coceni.

SÚRLA¹ ~e f. (in trecut) Instrument muzical de suflat asemanator fluierului dar cu ancie dubla shi cu un capat largit in forma de palnie. /<bulg. zurla sb. surla turc. zurna

SÚRLA² ~e f. Bot de porc; rat. /<bulg. zurla sb. surla turc. zurna

surla f. 1. soi de de flaut cu sunet ascutzit: incepura a suna din tobe shi din surle OD.; surlele sa cante shi tunul sa detune Al.; 2. ratul porcului. [Bulg. SURLA (din turc. SURNA): sensul 2 dupa asemanarea formei)].

surla f. Mold. 1. adapost din pari inconjurat de stuf in mijlocul caruia se face cotlon shi se fierbe urda; 2. pl. tzandari de brad lungi ce se bat in peretzii casei inainte de a se lipi. [Origina necunoscuta].

súrla f. pl. e (turc. súrna pop. zurna fluĭer cu sunet ascutzit ngr. súrla shi zurnás oboĭ alb. zúrna flaut zurná nas lung shi suptzire vsl. surŭna fluĭer bg. sirb. surla zurla fluĭer rit ceh. surma fluĭer. E ruda cu ^tziriĭ tzurloĭ jirloĭ sh. a. V. sorlitza). Vechĭ. Un fel de flaut ostashesc terminat cu o deschizatura conica: il intimpinara cu buciume tobe shi surle. Azĭ. Nord (zurna). Rit (V. teflu zotca trompa hurtum). Coliba conica saŭ altfel orĭ chear numaĭ ingraditura de stuf (in care ciobaniĭ ferb urda).

sarmea³ sf vz surma^[1]

tzurla³ sf vz surla

zurla² sf vz surla

zurnala sf vz surla

zurla s.f. v. surla.

súrla s. f. g.d. art. súrlei; pl. súrle

súrla s. f. g.d. art. súrlei; pl. súrle

SÚRLA s. v. bot rat.

surla s. v. BOT. RIT.

súrla (le) s. f. 1. Trompeta goarna. 2. Ritul porcului. 3. Gramada de lemne ashezata in forma de piramida. 4. Coliba de forma conica. Var. 2 zurna. Mr. surla zurna megl. surla. Tc. surna zurna (per. surna cuman. suruna) prin intermediul sl. cf. sb. cr. surla „flaut” pol. surma rus. surna (Miklosich Fremdw. 128; Cihac II 381; SHeineanu II 331; Lokotsch 1952) ngr. ζουρνᾶς σούρλα bg. zurla „rit” alb. zurnë. Formele cu l (ngr. bg. sb.) ar putea proveni din rom. cf. Candrea Elemente 403. Der. surlar (var. surlash surmaci sirmaci) s. m. (trompetist cintaretz din surla) ultimele var. direct din tc.

surla v. zurna.

súrla surle s.f. 1. Adapost pentru oi. 2. Aranjarea tulpinilor de porumb in jurul unui copac. 3. Cort coliba: „Inainte era shi cort unde se statea la fan; era rotund din lemne acoperit cu fan gen surla” (AER 2010: 93; Sapantza). ♦ (onom.) Surla Surla Surlea nume de familie in Maramuresh. Din srb. surla bg. zurla (DEX MDA); din scr. surla „flaut” (< tc. surna zurna) (Miklosich Cihac cf. DER).

cu surle shi trambitze expr. in mod zgomotos / ostentativ.