8 definiții pentru suprapunere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUPRAPÚNERE, suprapuneri, s. f. Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei. – V. suprapune.
SUPRAPÚNERE, suprapuneri, s. f. Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei. – V. suprapune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
suprapunere sf [At: CONTA, O. F. 536 / Pl: ~ri / E: suprapune] 1 Așezare a unui obiect, a unui strat etc. deasupra altuia. 2 (Spc) Așezare a unei figuri geometrice deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea Si: coincidență (1), (rar) superpoziție. 3 (Fiz; îs) ~a efectelor Proprietate a unui sistem fizic sau tehnic caracterizat de legi și de relații liniare și omogene și care, pe această bază, permite însumarea acțiunilor exercitate asupra lui, efectul acțiunilor tuturor acțiunilor fiind identic cu rezultatul efectelor produse de fiecare acțiune în parte Si: superpoziție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPRAPÚNERE, suprapuneri, s. f. Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei. Două unghiuri diedre sînt egale dacă prin suprapunere coincid. GEOMETRIA, S. 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPRAPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei; superpoziție. [< suprapune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
suprapúnere (su-pra-) s. f., g.-d. art. suprapúnerii; pl. suprapúneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suprapúnere s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. suprapúnerii; pl. suprapúneri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUPRAPÚNERE s. (rar) superpoziție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUPRAPUNERE s. (rar) superpoziție.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: su-pra-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
suprapunere, suprapunerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: superpoziție
- Două unghiuri diedre sînt egale dacă prin suprapunere coincid. GEOMETRIA, S. 34. DLRLC
-
etimologie:
- suprapune DEX '09 DEX '98 DN