8 definitzii pentru suprapunere
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SUPRAPÚNERE suprapuneri s. f. Actziunea de a (se) suprapune shi rezultatul ei. V. suprapune.
SUPRAPÚNERE suprapuneri s. f. Actziunea de a (se) suprapune shi rezultatul ei. V. suprapune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de dante
- actziuni
suprapunere sf [At: CONTA O. F. 536 / Pl: ~ri / E: suprapune] 1 Ashezare a unui obiect a unui strat etc. deasupra altuia. 2 (Spc) Ashezare a unei figuri geometrice deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea Si: coincidentza (1) (rar) superpozitzie. 3 (Fiz; is) ~a efectelor Proprietate a unui sistem fizic sau tehnic caracterizat de legi shi de relatzii liniare shi omogene shi care pe aceasta baza permite insumarea actziunilor exercitate asupra lui efectul actziunilor tuturor actziunilor fiind identic cu rezultatul efectelor produse de fiecare actziune in parte Si: superpozitzie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
SUPRAPÚNERE suprapuneri s. f. Actziunea de a (se) suprapune shi rezultatul ei. Doua unghiuri diedre sint egale daca prin suprapunere coincid. GEOMETRIA S. 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SUPRAPÚNERE s.f. Actziunea de a (se) suprapune shi rezultatul ei; superpozitzie. [< suprapune].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
suprapúnere (supra) s. f. g.d. art. suprapúnerii; pl. suprapúneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
suprapúnere s. f. (sil. pra) g.d. art. suprapúnerii; pl. suprapúneri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SUPRAPÚNERE s. (rar) superpozitzie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SUPRAPUNERE s. (rar) superpozitzie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: su-pra-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
suprapunere, suprapunerisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a (se) suprapune shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: superpozitzie
- Doua unghiuri diedre sint egale daca prin suprapunere coincid. GEOMETRIA S. 34. DLRLC
-
etimologie:
- suprapune DEX '09 DEX '98 DN