SUHÁT, suhaturi, s. n. 1. (Înv. și reg.) Pășune (pe lângă ape sau pe lângă locuri mocirloase); izlaz, imaș, suhăție. 2. (Reg.) Apă puțin adâncă (unde se adapă vitele). – Cf. sb. suvat.

suhat sn [At: (a. 1643) IORGA, S. D. V, 341 / V: (îrg) soh~, (reg) sâoat, soat / Pl: ~uri / E: bg суват, srb suvat] 1 (Înv) Pășunat pe un suhat (3). 2 Plată care se percepe pentru suhat (1). 3 (Pop) Izlaz. 4 (Pop; pex) Pășune (1) (lângă ape sau locuri mocirloase). 5 (Îrg) Loc de odihnă sau de popas (plătit) pentru vite și care Vz: staniște, zăcătoare. 6 (Mol) Turmă. 7 (Reg) Loc unde sunt hrănite vitele. 8 (Reg) Apă puțin adâncă (unde se adapă vitele). 9 (Dob; îs) ~ul bălții Locul pe unde intră pescarii cu lotcile în baltă. 10 (Dob; îas) Vadul bălții.

SUHÁT, suhaturi, s. n. 1. Pășune (pe lângă ape sau pe lângă locuri mocirloase); izlaz, imaș, suhăție. 2. (Reg.) Apă puțin adâncă (unde se adapă vitele). – Cf. scr. suvat.

SUHÁT, suhaturi, s. n. 1. Loc de pășune (mai ales pentru vite mari); izlaz, imaș. Auzeam talanga vitelor mănăstirești de la suhat. SADOVEANU, O. VI 527. Marele braț al Dunării... curge cale de cinci poște între deșertul pururea-nsetat al Bărăganului și suhaturile mlăștinoase ale ostrovului Balta. VLAHUȚĂ, O. A. II 121. Sînt vreo cinci-șese zile de cînd a fost să ducă vițeii la suhat. CREANGĂ, P. 14. 2. (Regional) Apă puțin adîncă (unde se adapă vitele). S-a dus cu căruța la suhat să se scalde. ȘEZ. XIX 44. – Variantă: (regional) sohát (ODOBESCU, S. III 16) s. n.

SUHÁT ~uri n. 1) Loc necultivat pe care crește iarbă și unde pasc vitele; pășune; imaș; izlaz; toloacă. 2) Apă puțin adâncă, unde se adapă vitele; vad de adăpare; adăpătoare. /<bulg., sb. suvat

suhat n. loc de pășune (mai ales în câmpia Bărăganului): când a fost să ducă vițeii la suhat CR. [Serb. SUVAT, pășune la munte].

suhát n., pl. urĭ (sîrb. suvat și suhad, pășune, suvad, uscăturĭ, vreascurĭ, surcele, d. suv, suh, uscat, V. socote, șușăniță, ujujesc). Loc de pășune maĭ depărtat de cît toloaca orĭ imașu. – Și sohat (Od. Psevd. 10).

sâoat sn vz suhat

sohat sn vz suhat

SOHÁT s. n. v. suhat.

suhát (înv., reg.) s. n., pl. suháturi

suhát s. n., pl. suháturi

suhat.

SUHÁT s. v. imaș, izlaz, păscut, pășunare, pășunat, pășune.

suhat s. v. IMAȘ. IZLAZ. PĂSCUT. PĂȘUNARE. PĂȘUNAT. PĂȘUNE.

suhát (-turi), s. m. – Pășune. Sb., cr. suvat (Cihac, II, 379). – Der. suhăție, s. f. (pășune).