suflator ~oare [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 122^v/19 / V: (reg) ~litoare sf / Pl: ~i ~oare shi (2 11) ~i sf / E: sufla + tor] 1 a (Inv; d. vant sau d. curentzi de aer) Care sufla (14). 2 sf Dispozitiv la foale prin care se sufla (1213) aerul din burduf. 3 sn Dispozitiv de suflare a unui curent de abur in cutia de fum a locomotivei cu aburi pentru ai activa tirajul. 4 sm (reg) sf (Irg) Suflare (4). 56 smf a (Rar) (Persoana) care sufla (2223). 7 a (Inv; in religia creshtina) Inspirat de divinitate. 8 sn (Teh) Ustensila alcatuita dintrun tub metalic subtzire shi indoit la un capat prevazut cu un mic orificiu prin care se sufla (1213) aer in dreptul unei flacari de gaz pentru a obtzine o flacara dirijata necesara in operatzii de lipire tare sau de analiza uscata a mineralelor Si: (rar; spc) suflai (1). 9 sm (Mpl) Instrument muzical la care sunetul se produce prin suflarea cantaretzului. 10 smf (Pex) Persoana care canta sufland (5758) la un astfel de instrument Si: (inv) sunator. 11 sf (rar) sm TZeava tub prin care cantaretzul sufla (23) aer in burduful cimpoiului¹ Si: (reg) suflaci sufletz. 12 sn TZeava prin care muncitorul sticlar sufla (63) intro masa de sticla topita pentru a o dilata shi a forma diverse obiecte. 13 sm Lucrator care sufla (63) intro masa de sticla topita pentru a forma diferite obiecte.

SUFLATÓR (1 2) suflatori s. m. (3 4) suflatoare s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoana care canta la un instrument de suflat. 3. S. n. TZeava prin care muncitorul sticlar sufla aer intro masa de sticla topita pentru ai da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer in cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. Sufla + suf. ator.

SUFLATÓR² suflatoare s. n. 1. TZeava prin care muncitorul sticlar sufla aer intro masa de sticla topita pentru a forma diverse obiecte. 2. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de aer sau de abur in cutia de fum a unei locomotive pentru curatzirea tzevilor de fum shi pentru activarea tirajului. ♦ TZeava scurta cu diametrul mic indoita in unghi drept prin care se sufla un curent de aer in dreptul unei flacari pentru ai activa arderea; suflai.

SUFLATÓR¹ ~oáre n. tehn. 1) TZeava prin care sticlarul sufla aer intro masa de sticla topita pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. sufla] /a sufla + suf. ~tor

suflatór² (tzeava dispozitiv) (sufla) s. n. pl. suflatoáre

suflatór (tzeava dispozitiv) s. n. (sil. fla) pl. suflatoáre