5 definiții pentru sucălit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sucălit sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: sucăli] (Mun) 1 Răsucit. 2 Învârtit în loc. 3 Învelit. 4 Sâcâit (2). 5 Necăjit. 6 Rasolit.
sucăli [At: DDRF / Pzi: ~lesc, (reg) sucăl / E: sucală] 1 vt (Pop) A răsuci. 2 vt (Pop) A face sul. 3 vi A se învârti în loc. 4 vt A înfășura. 5 vt A înveli. 6 vt (Pop) A sâcâi (2). 7 vt (Mol; Trs) A necăji. 8 vt (Mol; Trs) A deranja (1). 9 vt (Reg) A coase repede, de mântuială. 10-11 vti (Pex) A face un lucru în grabă, superficial Si: (fam) a rasoli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUCĂLÍ, sucălesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A cicăli. 2. (Fam.) A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. – Din sucală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sucălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sucălésc, imperf. 3 sg. sucăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. sucăleáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUCĂLÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, învârti, plictisi, rasoli, răsuci, roti, rula, sâcâi, suci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sucăli, sucălescverb
-
- Le dă pinteni ministrul de la București. Iar pe ministru îl sucălește omul tău cu ochelari. SADOVEANU, O. L. 236. DLRLC
- Una-două mă duceam la om și-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici. CREANGĂ, A. 45. DLRLC
-
- Începe a sucăli oamenii, ghiontind cînd în unul, cînd în altul. SEVASTOS, N. 307. DLRLC
-
-
- 3. A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- sucală DEX '98 DEX '09