10 definiții pentru străjuire
Explicative DEX
STRĂJUÍRE, străjuiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.
străjuire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~rej~ / Pl: ~ri / E: străjui] (Îvp) Pază.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂJUÍRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂJUÍRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. Cu străjuirea voastră era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269. În cetățuie se afla optsprezece plăieși, trimiși de ispravnicul de Neamțu pentru străjuire, în lipsa garnizoanei care era la Fălcii pe lîngă domnul Cantemir. NEGRUZZI, S. I 169. ◊ Fig. Peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină. HOGAȘ, M. N. 169. – Variantă: strejuíre (PISCUPESCU, O. 1) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strejuire sf vz străjuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STREJUÍRE s. f. v. străjuire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
străjuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. străjuírii; pl. străjuíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
străjuíre s. f., g.-d. art. străjuírii; pl. străjuíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
STRĂJUÍRE s. 1. v. păzire. 2. v. pază.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRĂJUIRE s. 1. păzire, supraveghere, veghere. (~ porților cetății.) 2. pază, strajă, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
străjuire, străjuirisubstantiv feminin
-
- Cu străjuirea voastră era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269. DLRLC
- În cetățuie se afla optsprezece plăieși, trimiși de ispravnicul de Neamțu pentru străjuire, în lipsa garnizoanei care era la Fălcii pe lîngă domnul Cantemir. NEGRUZZI, S. I 169. DLRLC
- Peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină. HOGAȘ, M. N. 169. DLRLC
- 1.1. Pândă. DEX '09 DEX '98sinonime: pândă
-
etimologie:
- strajă DEX '98 DEX '09