9 definiții pentru strâmtime
Explicative DEX
STRÂMTÍME, strâmtimi, s. f. (Rar) Faptul de a fi strâmt; loc strâmt. – Strâmt + suf. -ime.
STRÂMTÍME, strâmtimi, s. f. (Rar) Faptul de a fi strâmt; loc strâmt. – Strâmt + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strâmtime sf [At: DL / V: (înv) ~rimțime / Pl: ~mi / E: strâmt + -ime] 1 Însușirea de a fi strâmt (1) Si: îngustime, micime, (rar) strâmtețe (1). 2 (Ccr) Loc strâmt (1). 3 Însușirea de a fi strâmt (7). 4 (Ccr) Loc strâmt (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strimțime sf vz strâmtime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRÎMTÍME, strîmtimi, s. f. Faptul de a fi strîmt; loc strîmt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
strâmtíme (rar) s. f., g.-d. art. strâmtímii; pl. strâmtími
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strâmtíme s. f., g.-d. art. strâmtímii; pl. strâmtími
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
STRÂMTÍME s. v. îngustime, micime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Strâmtime ≠ lărgime
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strîmtime s. v. ÎNGUSTIME. MICIME.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
strâmtime, strâmtimisubstantiv feminin
etimologie:
- Strâmt + sufix -ime. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.