stropși [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 143²/26 / V: (îvr) ~ocși, ~șa (Pzi: ?), ~oși, ~oșli, zdrocși, zdromși, zdr~ / Pzi: ~șesc / E: vsl стршити cf bg стрша] 1 vt (Pop; c. i. obiecte sau ființe, mai ales oameni) A strivi (1). 2 vt (Prt) A călca în picioare. 3 vt (Pex; c. i. ființe, mai ales oameni) A nimici. 4 vt (Înv; fig; fșa; c. i. oameni) A chinui (1). 5 vt (Rar; spc; c. i. părți ale corpului oamenilor) A zdrobi. 6 vt (Olt; Mun; spc; c. i. fructe, mai ales struguri) A tescui. 7 vt (Pex; c. i. mai ales ramuri, lăstari etc. de plante) A pisa. 8 vr (Reg; d. fructe, zarzavaturi) A se înmuia terciuindu-se. 9 vt (Înv; fig; c. i. teritorii, țări etc.) A cotropi (3). 10 vt (Îvr; c. i. popoare, armate etc.) A înfrânge. 11 vt (Rar; pex; c. i. oameni) A ucide. 12 vt (Pop; pan; c. i. oameni) A bate (foarte) tare Si: a stâlci (1). 13 vt (Îvp; pan; d. anumite boli, mai ales când subiectul nu este exprimat, d. epilepsie; c. i. oameni) A cuprinde pe neașteptate. 14 vt (Fig; c. i. limba, vorbirea, cuvinte etc.) A pronunța sau a scrie incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a poci¹, a schimonosi, a schingiui, a scâlcia, a stâlci. 15 vi (Rar) A stropi printre dinți cu salivă, în timpul vorbitului. 16 vt (Pex) A scuipa (1). 17 vr (Pfm) A se răsti¹. 18 vt (Rar; pex) A ocărî. 19 vr (Rar; pan) A se uita urât, amenințător. 20 vr (Mol; pan) A se schimonosi.

STROPȘÍ, stropșesc, vb. IV. 1. Refl. A se răsti la cineva încruntîndu-se; a se burzului, a se oțărî. Se stropșește la cîni, îi suduie și zvîrle în ei cu scurtături de lemn, pe care le caută la întîmplare, aplecîndu-se în juru-i. SADOVEANU, B. 36. Ivan atunci, văzînd că moartea dă chioară peste dînsul, se stropșește la ea, zicînd... CREANGĂ, P. 312. ◊ Tranz. (Rar) După ce a stropșit... pe cînii lui îndîrjiți, a întors spre noi cu toată bunăvoința obrazu-i ars de vuitul pustiei. SADOVEANU, O. L. 79. 2. Tranz. A zdrobi, a sfărîma, a strivi (lovind, călcînd în picioare, apăsînd, presînd). Fugim. Încă o dată mă împiedic. Încă o dată îmi stropșesc degetele de la piciorul stîng. STANCU, D. 311. Direcția generală a brazdelor să fie către par, pentru ca, la treier, caii să le stropșească în curmeziș și nu în lung. PAMFILE, A. R. 209. ♦ A ucide, a distruge, a nimici. Dorobanții au stropșit într-o clipă pe turcii din șanțul înaintat. SADOVEANU, P. S. 136. 3. Tranz. A bate foarte tare, a stîlci în bătaie. Cu pumnii, cu picioarele, pe înfundate, a stropșit-o. STANCU, D. 77. Vă chinuiesc și vă stropșesc în toate zilele, și tot nu puteți deprinde mustrul. SBIERA, P. 147. De-i spune ce-ai văzut, te stropșesc! ALECSANDRI, T. I 81. ♦ Fig. (Cu privire la cuvinte) A poci, a schimonosi, a stîlci. Glasul îi era tremurat. Stropși cuvintele mai cumplit decît în alte dăți. PAS, Z. III 274. Secundul prinsese de la piloți și vameși vreo două cuvinte englezești, pe care le stropșea vorbind cu gura închisă. BART, S. M. 98. Romînii cam au obicei a stropși unele nume străine. ALECSANDRI, P. P. 119. 4. Tranz. (Popular, despre anumite boli) A cuprinde pe cineva pe neașteptate. ◊ (Cu subiectul neexprimat, subînțelegîndu-se «dambla», «epilepsie») Eu o să mînc, bine zici tu, dar ție nu-ți dau să văd că te chiar stropșește, de nu mă lași să-ți scot un ochi. RETEGANUL, P. I 21. Frunză verde dintre vii, Eu, bădiță, aș ieși, Da-s cu mînile în pîne Și cu mutu lîngă mine. – Lasă pînea să dospească Și pe mutul să-l stropșească! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 412.

A STROPȘÍ ~ésc tranz. pop. 1) A deforma prin lovire sau apăsare; a zdrobi; a stâlci. A-și ~ un deget. 2) A face să nu mai existe; a nimici; a prăpădi. ~ dușmanul. 3) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a toropi; a stâlci. /cf. bulg. strša, sl. sutrositi

A SE STROPȘÍ mă ~ésc intranz. pop. A spune ceva pe un ton ridicat, încruntându-se; a se răsti (la cineva) cu supărare în glas. /cf. bulg. strša, sl. sutrositi

STROPȘI vb. (Mold.) 1. A strivi, a zdrobi; a călca în picioare. A: Mă stropșiră pizmașii miei, Miluiaște-mă, Dumnădzău, că m-au stropșit omul. DP, 29^v. Armăsariul ...pre Lup ... de multe ori mai până la moarte cu picioarele îl stropșiia. CI, 99; cf. DOSOFTEI, PS ; DOSOFTEI, VS CI. 97. // B: (Fig.) Ușurează de la mine toiagul si frica lui nu mă stropșască. BIBLIA (1688). 2. A invada, a cotropi; a înfrînge, a nimici în luptă. Au stropșit toată Asia și cu foc o au pîrjolit, orașele au prădat. URECHE. Venea cu atîta fală să stropșească și să calce țara. M. COSTIN. Traian ... după ce au stropșit pe dachi, au dus în Dachia slobozii de ,,romani". CANTEMIR, HR. ♦ Fig. A încălca, a nesocoti o poruncă sau o hotărîre. Poronca și învățătura Domnului... călcînd și stropșind. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM. Etimologie: bg. strošvam. Vezi și stropșit, stropșitură. Cf. năbuși; spîrcui (2).

stropșì v. Mold. 1. a sfărâma prin călcare; 2. a ciunti de vrun membru: apoi să nu-l stropșești? AL.; 3. a se răsti,: a se strâmba amenințând: se stropșește la ea CR.; 4. fig. a desfigura: a stropși cuvinte. [Cf. it. STROPPIARE, a stropși].

stocși^[1] v vz stropși

stopși^[1] v vz stropși

strocși v vz stropși

stropșa v vz stropși

stroși² v vz stropși

stroșli v vz stropși

zdrobși^[1] v vz stropși

zdrocși v vz stropși

zdromși v vz stropși

zdropși v vz stropși

stropșésc v. tr. (din *strovșesc, *stroșvesc, bg. strošvam, sfărîm. Cp. și cu sîrb. stropoštati, a se prăbuși, štropotati, a face gălăgie). Vechĭ. Calc. Fig. Azĭ. Zdrobesc: a stropși o oaste. Deformez, sfărîm, cĭuntesc: l-a stropșit o căruță. Fig. A stropși cuvintele, o limbă. V. refl. Est. Mă răstesc, mă sluțesc, mă strîmb amenințător: a te stropși la niște copiĭ ca să tacă. V. stîlcesc.

stropșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșésc, imperf. 3 sg. stropșeá; conj. prez. 3 să stropșeáscă

stropșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșésc, imperf. 3 sg. stropșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. stropșeáscă

stropșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

STROPȘÍ vb. v. stâlci.

STROPȘÍ vb. v. abate, asasina, călca, contraveni, cotropi, distruge, drăcui, extermina, invada, încălca, înjura, juli, jupui, masacra, măcelări, năpădi, nesocoti, nimici, ocărî, omorî, potopi, prăpădi, răcni, răsti, sfărâma, snopi, stâlci, stârpi, striga, strivi, suprima, turti, țipa, ucide, urla, viola, zbiera, zdreli, zdrobi, zgâria, zvânta.

STROPȘI vb. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele, cînd vorbește.)

stropși vb. v. ABATE. ASASINA. CĂLCA. CONTRAVENI. COTROPI. DISTRUGE. DRĂCUI. EXTERMINA. INVADA. ÎNCĂLCA. ÎNJURA. JULI. JUPUI. MASACRA. MĂCELĂRI. NĂPĂDI. NESOCOTI. NIMICI. OCĂRÎ. OMORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. RĂCNI. RĂSTI. SFĂRÎMA. SNOPI. STÎLCI. STÎRPI. STRIGA. STRIVI. SUPRIMA. TURTI. ȚIPA. UCIDE. URLA. VIOLA. ZBIERA. ZDRELI. ZDROBI. ZGÎRIA. ZVÎNTA.

stropșí, stropșesc, vb. tranz. și refl. – 1. A strivi, a prăpădi, a nimici. 2. A poci, a (se) deforma, a (se) schimonosi: „Că baiu’ ăl rău l-a stropși, / La mine de n-a zini” (Calendar, 1980: 121). 3. A îmbolnăvi. – Cf. bg. strošvam „a sfărma” (Scriban, DEX).

stropșí, stropșesc, vb. tranz și refl. – 1. A strivi, a prăpădi, a nimici. 2. A poci, a (se) deforma, a (se) schimonosi: „Că baiu al rău l-a stropși, / La mine de n-a zini” (Calendar 1980: 121). Din sl. stroșiti.

stropși, stropșesc I v. t. a deforma, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris) II v. r. (pop.) a se răsti la cineva; a se burzului, a se oțărî.