17 definiții pentru zdreli
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zdreli vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) șd~ / S și: sd~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf mezdri] (C. i. ființe sau părți ale corpului lor, de obicei pielea, carnea) 1-2 A produce răni (ușoare) prin lovire, frecare, strângere, sfâșiere Si: a (se) juli, a (se) jupui, (pop) a beli (1), a stropși (1), (îrg) a rujdi (1), (reg) a mezdri. 3-4 (Rar) A (se) zdrobi (16).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdreli vb. IV. tr., refl. A (se) răni ușor, julindu-și pielea. Nu plîngeam chiar de-mi zdreleam genunchiul (LAB.). • prez.ind. -esc. /cf. mezdri.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la oameni și mai ales la părți ale corpului lor) A răni ușor, jupuind pielea; a juli. Mi-a zdrelit cotul, că am fost prost; am așteptat să dea el întîi. PREDA, Î. 67. Și-a zdrelit coasta cu un glonț de revolver. PAS, Z. IV 185.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A ZDRELÍ ~ésc tranz. A face să se zdrelească; a juli. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ZDRELÍ mă ~ésc intranz. A se răni ușor, superficial; a se juli; a se jupui. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jdrel sm vz zdreli[1]
- Trimitere imprecisă. Zdreli nu figurează ca substantiv. Posibil să trimită la zdrele, dar nici acolo nu apare varianta. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sdrelì v. 1. a sgâria ușor prin lovire sau ciocnire; 2. a atinge în treacăt. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrelésc v. tr. (sîrb. drliti, a dezvăli, drljati, a grăpa, a zgîria scriind. V. și zgîriĭ). Julesc zdrobind puțin: ĭ-a căzút un lemn pe picĭor și ĭ-a zdrelit degetele. – Și zdrilesc (Bz.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrilésc, V. zdrelesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zdrelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdreleáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zdreli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZDRELÍ vb. v. juli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZDRELI vb. a (se) juli, a (se) jupui, a (se) zgîria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea la un deget.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZDRILÍ, zdrilésc, vb. IV. (Var.) Zdreli. (cf. zdreli)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zdreli, zdrelescverb
- 1. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: juli
- Mi-a zdrelit cotul, că am fost prost; am așteptat să dea el întîi. PREDA, Î. 67. DLRLC
- Și-a zdrelit coasta cu un glonț de revolver. PAS, Z. IV 185. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX