STRANGULÁRE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluzie intestinală. [Var.: ștranguláre s. f.] – V. strangula.

strangulare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~lări / E: strangula] 1 Sugrumare (1). 2 Înăbușire. 3 Spânzurare (3). 4 (Rar; pex) Spânzurare (4). 5 (Teh; pan) Reducere a diametrului unui recipient, al unei conducte etc. sau a secțiunii debitului curentului unui fluid care trece prin acesta. 6 (Spc) Comprimare a unei organ tubular până la oprirea tranzitului. 7 (Pop; pex) Ocluzie (2) intestinală.

STRANGULÁRE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ștranguláre s. f.] – V. strangula.

STRANGULÁRE, strangulări, s. f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei. 1. Sugrumare, gîtuire. 2. Înăbușire a unui proces în dezvoltare; oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a lipsei de armonizare între diferite sectoare care depind unele de altele); gîtuire. Producție continuă, fără strangulări. 3. Reducere a diametrului unei conducte, scădere pe o porțiune restrînsă a secțiunii transversale a unei bare. 4. Ocluzie intestinală.

STRANGULÁRE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gâtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula].

STRANGULÁRE s. f. 1. acțiunea de a strangula; gâtuire; strangulație. 2. zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. ◊ îngustare a unui drum. (< strangula)

ștrangulare sf vz strangulare

stranguláre s. f., g.-d. art. strangulắrii; pl. strangulắri

stranguláre s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări

STRANGULÁRE s. 1. v. sugrumare. 2. v. spânzurare.

STRANGULARE s. gîtuire, sugrumare, (rar) jugulare, strangulație, (înv.) sugrumătură. (~ unei persoane.)