stomac [At: (a. 1652) C. CR. 180/13 / V: (irg) ~ah (inv) stumah^[1] (reg) omac¹ stam~ ~ag stum~ sum~ tomag / Pl: ~uri (pop) ~ace / E: ngr στομάκι lat stamachus vsl стомахъ cf fr estomac] 1 (La om shi la unele animale) Segment in forma de punga al tubului digestiv situat intre esofag shi duoden in care se face digestia Si: (ivp) matze (pop) inima pantece ranza (reg) foale (13) moara rashnitza rumegatoare rumegatura rumegushe tarfa² (fam) pipota ramazan. 2 (La om shi la unele animale; pop; pex) Pantece. 3 (Ie) Pe ~ul gol Inainte de a fi mancat ceva. 4 (Fam; ie) A nu avea (pe cineva) (sau a nui fi cineva) la ~ A nu suporta pe cineva sau ceva. 5 (Ie) A avea ~ de strutz A avea stomac foarte sanatos shi rezistent. 6 (Ie) A avea ~ul deranjat A avea diaree. 7 (Ie) Ashi strica ~ul (sau ~urile) la cale A manca (pe saturate). 8 (Rar; pex) Digestie. 9 (Adesea construit cu verbele „a suferi” „a fi bolnav”) Boala localizata la stomac (1) de obicei gastrita sau ulcer. 10 (Rar) Hrana (1). 11 Parte externa a corpului omenesc care corespunde stomacului. corectata

STOMÁC stomacuri s. n. Organ al aparatului digestiv la om shi la animalele superioare situat intre esofag shi intestinul subtzire in care se face digestia alimentelor. Acum incep sa simt shi un soi de gol subt stomac. CAMIL PETRESCU U. N. 340. Ceaiul de isma luat seara shi dimineatza cite o ceashca activeaza mistuirea shi indrepteaza stomacul. SHEZ. VIII 155. ◊ Expr. (Familiar) A nu avea pe cineva la stomac sau ai sta cuiva la stomac se spune cind cineva nu poate suferi pe altul cind i poarta pica. Ashi pune stomacul (rar stomacurile) la cale = ashi potoli foamea a minca. Dupa ceshi vazu stomacul pus la cale trase o fuga la mal bau apa apoi se intoarse shi se tolani pe pamintul umed. DUNAREANU CH. 226. (In forma stomah) SHtiubei shi tovarashii sai ishi puneau provizoriu stomahurile la cale. C. PETRESCU I. II 140. Varianta: stomáh s. n.

STOMÁC ~uri n. (la om shi la animalele superioare) Parte a aparatului digestiv in care se digera alimentele. Durere de ~. ◊ A nu avea (pe cineva) la ~ a nu suporta (pe cineva). Ashi pune ~ul la cale a manca bine. /<ngr. stómahos sl. stomahu

stomac n. organ interior ce primeshte shi mistueshte alimentele.

omac¹ sn vz stomac

stomag sn vz stomac

stomah sn vz stomac

stumac sn vz stomac

stumak^[1] sf vz stomac

stumah sn vz stomac

*stomáh n. pl. urĭ (ngr. stomáhi d. vgr. stómahos de unde vine lat. stómachus it. stómaco fr. estomac; vsl. stomahŭ. Cp. cu splina). O umflatura in aparatu digestiv in care se asheaza mincarea shi se mistuĭe: stomahu rumegatoarelor are patru despartziturĭ. A avea stomah de strutz a avea stomah foarte sanatos. A nul avea pe cineva la stomah a nutzĭ placea al uri. Pop. ag. V. chishca.

stomác s. n. pl. stomácuri

stomác s. n. pl. stomácuri

stomac pl. stomacuri

stomac curi.

STOMÁC s. 1. v. burduhan. 2. (ANAT.) stomac glandular v. cheag; stomac macinator v. pipota. 3. (inv. shi pop.) matze (pl.) (pop.) burta inima pantece ranza (reg.) foale moara rashnitza rumegatoare rumegatura rumegush (Ban.) tarfa (inv.) bandor (fam.) pipota ramazan. (Dureri de ~.)

STOMAC s. (ANAT.) 1. burduhan (pop.) burduf (reg.) birdan (Ban) tirban. (~ unor animale.) 2. (inv. shi pop.) matze (pl.) (pop.) burta inima pintece rinza (reg.) foale moara rishnitza rumegatoare rumegatura rumegush (Ban.) tirfa (inv.) bandor (fam.) pipota ramazan. (Dureri de ~.)

stomác (curi) s. n. Parte a aparatului digestiv. Var. inv. stomah. Fr. estomac shi mai inainte (sec. XVIII) din ngr. στομάχι cf. sl. stomachŭ (Vasmer Gr. 137). Der. stomacal adj. din fr.

STOMAC abataj cantina ghiozdan jgheab magazie pipota raft.

a avea ceatza in stomac expr. ai fi foame

a avea fluturi in stomac expr. a fi indragostit

a nu avea la stomac (pe cineva) expr. a antipatiza (pe cineva)

ai intoarce (cuiva) stomacul pe dos expr. a scarbi (pe cineva) ai face greatza (cuiva).