8 definiții pentru spulber
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPÚLBER, spulbere, s. n. Spulberare; ninsoare spulberată; vânt puternic. ♦ Fig. Nimicire, prăpăd. – Din spulbera (derivat regresiv).
SPÚLBER, spulbere, s. n. Spulberare; ninsoare spulberată; vânt puternic. ♦ Fig. Nimicire, prăpăd. – Din spulbera (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spulber sn [At: LB / Pl: ~e / E: pvb spulbera] 1 Spulberare (1). 2 (Pex) Ninsoare spulberată. 3 (Pex) Vânt puternic. 4 (Rar; fig) Nimicire. 5 (Rar; îe) A merge în ~ A merge spre distrugere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPÚLBER, spulbere, s. n. Acțiunea de a spulbera și rezultatul ei; ninsoare spulberată (v. viscol), vînt puternic (v. vijelie). Văzu, lîngă felinarul orb, o fleandră cu cruce albastră, clătinîndu-se în spulber- CAMILAR, N. II 454. «Roibul» sta afară, de o parte ori de alta a spinării de pămînt, la adăpost de spulber, cu capul plecat, cu coada și cu coama învăluite de vînt. SADOVEANU, O. V 29. Spulber de ninsoare, că nu se vedea om cu om. I. BOTEZ, ȘC. 45. ♦ Fig. Nimicire, prăpăd. V. spulberare. Oștile noastre-au intrat în corăbii, Moarte și spulber ducînd cu sine. MURNU, I. 34. ◊ Expr. A merge în spulber = a merge spre distrugere. Dacă se înfrățește armata cu norodul, atuncea merge în spulber clasa asupritorilor. SADOVEANU, N. F. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPÚLBER ~e n. Vânt puternic însoțit de ninsoare; viscol; vijelie; vifor. /v. a spulbera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
1) spúlber n., pl. e (d. a spulbera4). Spulberare (de zăpadă): la adăpost de spulber (Sadov. VR, 2, 9, 309). Fig. Spulberu ideilor (Con.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spúlber s. n., pl. spúlbere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spúlber s. n., pl. spúlbere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spulber
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
spulber, spulberesubstantiv neutru
- 1. Ninsoare spulberată; vânt puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spulberare vifor vijelie viscol
- Văzu, lîngă felinarul orb, o fleandră cu cruce albastră, clătinîndu-se în spulber. CAMILAR, N. II 454. DLRLC
- «Roibul» sta afară, de o parte ori de alta a spinării de pămînt, la adăpost de spulber, cu capul plecat, cu coada și cu coama învăluite de vînt. SADOVEANU, O. V 29. DLRLC
- Spulber de ninsoare, că nu se vedea om cu om. I. BOTEZ, ȘC. 45. DLRLC
-
- Oștile noastre-au intrat în corăbii, Moarte și spulber ducînd cu sine. MURNU, I. 34. DLRLC
- A merge în spulber = a merge spre distrugere. DLRLC
- Dacă se înfrățește armata cu norodul, atuncea merge în spulber clasa asupritorilor. SADOVEANU, N. F. 108. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- spulbera DEX '98 DEX '09