opțiuni
  • info

7 definiții pentru spovedire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPOVEDÍRE, spovediri, s. f. Acțiunea de a (se) spovedi; destăinuire, mărturisire. – V. spovedi.

SPOVEDÍRE, spovediri, s. f. Acțiunea de a (se) spovedi; destăinuire, mărturisire. – V. spovedi.

spovedire sf [At: PSALT. 307 / V: (înv) is~ / Pl: ~ri / E: spovedi] Spovedanie (1).

SPOVEDÍRE, spovediri, s. f. (Bis.) Acțiunea de a (se) spovedi; destăinuire, confesiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spovedíre s. f., g.-d. art. spovedírii; pl. spovedíri

spovedíre s. f., g.-d. art. spovedírii; pl. spovedíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPOVEDÍRE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedanie, (înv. și pop.) spovadă, (înv. și reg.) spovedeală, (înv.) mărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare. (~ unui secret.)

SPOVEDIRE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedanie, (înv. și pop.) spovadă, (înv. și reg.) spovedeală, (înv.) mărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare. (~ unui secret.)

Intrare: spovedire
spovedire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spovedire
  • spovedirea
plural
  • spovediri
  • spovedirile
genitiv-dativ singular
  • spovediri
  • spovedirii
plural
  • spovediri
  • spovedirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spovedire, spovedirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi spovedi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.