SPOVEDÍ spovedesc vb. IV. Refl. (in ritualul ortodox shi catolic) A marturisi unui duhovnic greshelile faptuite spre a obtzine iertarea lor. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta marturisirea greshelilor faptuite de un credincios. ♦ Refl. shi tranz. A marturisi cuiva o taina; a (se) destainui. [Var.: (inv.) ispovedí ispoveduí (reg.) spoveduí vb. IV] Din sl. ispovĕdati.

spovedi [At: PSALT. HUR. 54^v/26 / V: (irg) ~dui ~vadui spavadui (Pzi shi: spavadui) (inv) is~ ispovedui (reg) ~vidi ~vdi ispovadi ispovidi / Pzi: ~desc / E: sl исповѣдати] 13 vtri A destainui unui duhovnic pacatele savarshite spre a obtzine iertarea lor Si: (pop) a (se) marturisi (irg) a se griji (ivt) a se duhovnici (2) a se spune (48). 4 vt(a) (D. duhovnici) A asculta marturisirea pacatelor savarshite de un credincios Si: a marturisi. 56 vtr A face cunoscut cuiva un secret o problema personala etc. Si: a (se) confesa (12) a destainui (1) a (se) marturisi (liv) a (se) confia (2) Vz declara divulga impartashi incredintza spune. 78 vtr Ashi da pe fatza gandurile sau sentimentele. 910 vtr (Inv) A (se) marturisi.

SPOVEDÍ spovedesc vb. IV. Refl. (In practicile Bisericii creshtine) A marturisi unui duhovnic greshelile faptuite spre a obtzine iertarea lor. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta marturisirea greshelilor faptuite de un credincios. ♦ Refl. shi tranz. A marturisi cuiva o taina; a (se) destainui. [Var.: (inv.) ispovedí ispoveduí (reg.) spoveduí vb. IV] Din sl. ispovĕdati.

SPOVEDÍ spovedesc vb. IV. Refl. (In biserica creshtina) Ashi marturisi unui duhovnic pacatele spre a obtzine iertarea lor; p. ext. a marturisi cuiva o taina a se destainui. Spovedimash dumitale baba buna. EFTIMIU I. 29. Fostai inamorat vrodata?... Am fost de mai multe ori de vreme ce ma silitzi sa ma spovedesc shi sami fac confesiunea. ALECSANDRI T. I 282. Ce sa te mai spovedeshti? Cei sa spui duhovnicului? k eshti un tilhar shi un vinzator? NEGRUZZI S. I 156. ◊ Tranz. (Complementul indica gresheala taina marturisita) Of gura lunga tu imi eshti napasta! Se caineaza el de cea rostit: Aminte shia adus... K are un pacat de spovedit! DESHLIU M. 39. Peafara pe sub streshini citziva mai oropsitzi se fereau de ploaie shishi spovedeau oftind nevoile. REBREANU R. I 192. ♦ Tranz. (Bis.) A primi marturisirea unui credincios. A scapat dintre cei care sau imbolnavit doar popa Gheorghe care fusese sa spovedeasca shi sa grijeasca pe cei de mureau. CAMIL PETRESCU O. I 233. Variante: ispovedí (SADOVEANU O. V 436) spoveduí (NEGRUZZI S. I 81) vb. IV.

A SPOVEDÍ ~ésc tranz. (credincioshi creshtini) A supune ritualului de spovedanie. /<sl. ispovĕdati

A SE SPOVEDÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre credincioshi creshtini) Ashi marturisi (unui duhovnic) pacatele in vederea iertarii lor. 2) A incredintza o taina; a face confidentze; a se destainui; a se confesa. /<sl. ispovĕdati

spovedí v. ashi marturisi pacatele (la cele patru posturi). [Slav. ISPOVĬEDATI].

ispovedi v vz spovedi

ispovedui v vz spovedi^[1] modificata

spovedui v vz spovedi

SPOVEDUÍ vb. IV v. spovedi.

spovedésc v. tr. (din mai vechĭu ispovedesc marturisesc declar d. vsl. ispovĭedati a declara povĭedati a anuntza a povesti. V. poveste propoveduĭesc). Vest. Pun sa marturiseasca pacatele ascult spovedania cuĭva: preutu la spovedit. V. refl. Imi marturisesc pacatele la preut. In est ispoveduĭesc (vechĭ) spoveduĭesc spovaduĭesc shi spavaduĭesc (vsl. ispovĭedovatĭ).

spovedí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. spovedésc imperf. 3 sg. spovedeá; conj. prez. 3 sa spovedeásca

spovedí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. spovedésc imperf. 3 sg. spovedeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. spovedeásca

spoveduí (= spovedi) vb. (ind.prez. 1 spoveduiesc)

spovedesc deam 1 imp.

SPOVEDÍ vb. 1. (BIS.) a (se) marturisi (inv. shi reg.) a (se) griji (inv.) a (se) duhovnici. (Sa ~ preotului.) 2. a se confesa a se destainui a se marturisi (livr.) a se confia (inv. shi pop.) a se dezveli. (Sa ~ unui prieten.) 3. a declara a destainui a dezvalui a divulga a impartashi a incredintza a marturisi a revela a spune (livr.) a confia (inv. shi pop.) a dezveli (reg.) a deveghea (inv.) a propovadui. (Ia ~ marele sau secret.)

SPOVEDI vb. 1. (BIS.) a (se) marturisi (inv. shi reg.) a (se) griji (inv.) a (se) duhovnici. (Sa ~ preotului.) 2. a se confesa a se destainui a se marturisi (livr.) a se confia (inv. shi pop.) a se dezveli. (Sa ~ unui prieten.) 3. a declara a destainui a dezvalui a divulga a impartashi a incredintza a marturisi a revela a spune (livr.) a confia (inv. shi pop.) a dezveli (reg.) a deveghea (inv.) a propovadui. (Ia ~ marele sau secret.)

spovedí (désc ít) vb. 1. A confesa. 2. (Munt.) A trancani a da bacalaureatul. Var. (i)spoved(u)i (i)spovad(u)i shi der. Sl. ipovĕdeti sŭpovĕdeti (Miklosich Slaw. Elem. 24; Cihac II 359); var. sint inv. Der. spovada s. f. (confesiune); spovedanie s. f. (confesiune); nespovedit adj. (nemarturisit).