SPOVEDÍ spovedesc vb. IV. Refl. (In biserica creshtina) Ashi marturisi unui duhovnic pacatele spre a obtzine iertarea lor; p. ext. a marturisi cuiva o taina a se destainui. Spovedimash dumitale baba buna. EFTIMIU I. 29. Fostai inamorat vrodata?... Am fost de mai multe ori de vreme ce ma silitzi sa ma spovedesc shi sami fac confesiunea. ALECSANDRI T. I 282. Ce sa te mai spovedeshti? Cei sa spui duhovnicului? k eshti un tilhar shi un vinzator? NEGRUZZI S. I 156. ◊ Tranz. (Complementul indica gresheala taina marturisita) Of gura lunga tu imi eshti napasta! Se caineaza el de cea rostit: Aminte shia adus... K are un pacat de spovedit! DESHLIU M. 39. Peafara pe sub streshini citziva mai oropsitzi se fereau de ploaie shishi spovedeau oftind nevoile. REBREANU R. I 192. ♦ Tranz. (Bis.) A primi marturisirea unui credincios. A scapat dintre cei care sau imbolnavit doar popa Gheorghe care fusese sa spovedeasca shi sa grijeasca pe cei de mureau. CAMIL PETRESCU O. I 233. Variante: ispovedí (SADOVEANU O. V 436) spoveduí (NEGRUZZI S. I 81) vb. IV.