11 definiții pentru spoliator
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPOLIATÓR, -OÁRE, spoliatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană care spoliază; jefuitor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliateur.
SPOLIATÓR, -OÁRE, spoliatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană care spoliază; jefuitor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoliator, ~oare [At: NEGULICI / P: ~li-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr spoliateur] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care spoliază Vz jefuitor, prădător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPOLIATÓR, -OÁRE, spoliatori, -oare s. m. și f. Persoană care spoliază. – Pronunțat: -li-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPOLIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care spoliază; jefuitor. [Pron. -li-a-. / cf. fr. spoliateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPOLIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care spoliază; jefuitor. (< fr. spoliateur, lat. spoliator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spoliator m. cel ce despoaie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*spoliatór, -oáre s. Care spoliază.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spoliatór (livr.) (-li-a-) s. m., pl. spoliatóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spoliatór s. m. (sil. -li-a-), pl. spoliatóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPOLIATÓR s. v. jefuitor, prădător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spoliator s. v. JEFUITOR. PRĂDĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: spo-li-a-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
spoliator, spoliatorisubstantiv masculin spoliatoare, spoliatoaresubstantiv feminin
etimologie:
- spoliateur DEX '98 DEX '09