specimen sn [At: NEGULICI, 408 / V: (rar) ~ă sf, (înv) ~ime, (îvr) ~imin / A și: ~cim~ / Pl: ~e, (îvr) ~i sm / E: lat specimen, fr spécimen] 1 Ființă, obiect, fenomen etc. care ilustrează grupul din care face parte, constituind un exemplar caracteristic și reprezentativ Vz eșantion, exemplu, model, mostră, tip¹. 2 (Fam; prt; pex) Om.

SPECIMÉN, specimene, s. n. Exemplar, model sau exemplu care ilustrează un gen, o specie (uneori, mai ales cînd e vorba de oameni, o specie rea, necorespunzătoare). [Bătrînul] apărea, adus ca un specimen rar de longevitate, și la toate întrebările... zîmbea cu bietul lui surîs senil. ANGHEL, PR. 62. Posesorul colecției mi-a mulțumit; dar, deși l-a primit, n-a rămas, cum m-așteptam, destul de încîntat de specimenul meu. CARAGIALE, S. N. 144. Un model de o moară din nou inventată de un romîn și alte specimene de instrumente arătorii. ODOBESCU, S. I 480. – Accentuat și: specímen.

SPECIMÉN, specimene, s. n. Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie etc. – Fr. spécimen.

SPECIMÉN s.n. (Uneori peior.) Exemplar, probă, model; mostră. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. spécimen, cf. lat. specimen – model].

SPECIMÉN s. n. exemplar, model; mostră. ♦ ~ de semnătură = modul cum semnează o persoană. (< fr. spécimen, lat. specimen)

SPECIMÉN ~e n. 1) Exemplar, model care ilustrează o specie sau o categorie. 2) fig. Reprezentant tipic al unui grup de oameni cu trăsături negative; subiect. /<lat. specimen, fr. spécimen

specimen n. model, mostră.

*specimén n., pl. e (fr. spécimen, d. lat. spécimen, speciminis. Cp. cu abdomen, examen, bitum, regim și volum). Mostră, tip, exemplar de probă: un specimen de fluture, un specimen de revistă. Fig. Iron. Ipochimen, tip, specie: ce specimen de om e acesta? V. pramatie.

specimén s. n., pl. speciméne

specimén s. n., pl. speciméne

specimen

specimen, -ne.

SPECIMÉN s. 1. fel, gen, mod, soi, specie, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme...) 2. exemplu, model, mostră, probă, tip. (Dăm mai jos câteva ~ de...)

SPECIMÉN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.

SPECIMEN s. 1. fel, gen, mod, soi, specie, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme...) 2. exemplu, model, mostră, probă, tip. (Dăm mai jos cîteva ~ de...)

specimen s. v. CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ.