sorb² sn [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~uri / E: pvb sorbi] 1 (Pop) Vartej de apa cu centrul adanc foarte primejdios Si: (reg) sfor². 2 Loc unde apa unui rau dispare de la fatza pamantului continuanduse printrun curs subteran shi care este caracteristic regiunilor carstice. 3 (In credintzele populare; is) ~ul pamantului Centrul pamantului. 4 (Ias) Marea care desparte lumea noastra de presupusa lume de dincolo de mormant. 5 (SHis ~ul marilor) Vartej mare in mijlocul marii in care se presupune k se strang toate apele pamantului. 6 (SHis ~ul marilor) Fiintza supranaturala despre care se presupune k soarbe apele. 7 Vant care se deplaseaza cu viteza propaganduse sub forma de vartej. 8 (Teh) Piesa metalica perforata sau prevazuta cu o sita care se monteaza la extremitatea introdusa in lichid a tzevii de aspiratzie a unei pompe pentru a evita aspirarea corpurilor straine. 9 (Pex) TZeava. 10 (Pex) Conducta aspiratoare. 11 Jgheab din impletituri de nuiele care se monteaza la ingraditurile baltzilor pentru a retzine peshtele. 12 (Reg) Iezer. 1314 (Mun) Sorbire (12). 15 (Buc) Vas stricat Si: harb (6).

SORB² sorburi s. n. 1. Virtej de apa cu un ochi adinc la mijloc. Era gushat olarul parcavea doua cimpoaie sub barbie. Vorbea cimpoaiele... se umflau se dezumflau gilgiiau k apa in sorb cuvintele. STANCU D. 43. ◊ Fig. Mau urcat pe culmea slavei intrun rai de stralucire SHi mau prabushit in sorburi dentuneric shiamagire. DAVILA V. V. 101. ◊ (In mitologia populara) Sorbul marilor = virtej mare in miijlocul mari in care se string apele de pe pamint shi care inghite corabiile. SHi la aruncat in sorbu marilor In bataia vinturilor. MAT. FOLK. 1564. Sorbul pamintului = marea care desparte lumea noastra de presupusa lume de dincolo de mormint. 2. Piesa metalica cu mantaua perforata sau prevazuta cu o sita care se monteaza la capatul introdus in lichid al unei tzevi aspiratoare pentru a impiedica aspirarea corpurilor straine; p. ext. tzeava conducta aspiratoare. Patru tzevi negre se afunda in apele Dunarii shi sug necontenit lichidul necesar fabricarii cimentului. TZevile se numesc sorburi. CONTEMPORANUL S. II 1950 nr. 180 2/2. In mlashtina se scobise cu mare greutate... o fintina pentru sorbul pompei. SADOVEANU P. M. 223.

SORB¹ ~uri n. 1) Vartej puternic (de vant sau de apa). 2) Piesa prevazuta cu o sita care se fixeaza la capatul unei tzevi aspiratoare pentru a impiedica patrunderea in interior a corpurilor straine. /v. a sorbi

sorb n. 1. vartej de apa ce formeaza o adancatura in mijloc; 2. in basme: marea ce formeaza hotarul intre cele doua lumi sau taramuri. [Tras din sorbì].

2) sorb n. pl. urĭ (d. sorb 3). Sorbitura pic: damĭ un sorb de apa (Prah.). Virtej de apa anafor. Virtej de vint care ridica colbu frunzele paĭele shi chiar shi apa shi atuncĭ formeaza o tromba: un sorb sorbea sorbea apa Dunariĭ. (CL. 1910 985). TZeava groasa cu care se trage apa’n pompa. Un aparat k un jgheab facut din impletiturĭ de nuĭele care se adapteaza la ingraditurile baltzilor shi care pin scoborire shi ridicare lasa sa circule luntrea dar nu shi sa ĭasa peshtele (Ant. P.).

sorb² (vartej de apa vant piesa metalica) s. n. pl. sórburi

sorb (vartej de apa vant piesa metalica) s. n. pl. sórburi

sorb bi (arbore) shi buri (vartejuri de apa).

SORB s. (TEHN.) crepina.