SORB² sorburi s. n. 1. Virtej de apa cu un ochi adinc la mijloc. Era gushat olarul parcavea doua cimpoaie sub barbie. Vorbea cimpoaiele... se umflau se dezumflau gilgiiau k apa in sorb cuvintele. STANCU D. 43. ◊ Fig. Mau urcat pe culmea slavei intrun rai de stralucire SHi mau prabushit in sorburi dentuneric shiamagire. DAVILA V. V. 101. ◊ (In mitologia populara) Sorbul marilor = virtej mare in miijlocul mari in care se string apele de pe pamint shi care inghite corabiile. SHi la aruncat in sorbu marilor In bataia vinturilor. MAT. FOLK. 1564. Sorbul pamintului = marea care desparte lumea noastra de presupusa lume de dincolo de mormint. 2. Piesa metalica cu mantaua perforata sau prevazuta cu o sita care se monteaza la capatul introdus in lichid al unei tzevi aspiratoare pentru a impiedica aspirarea corpurilor straine; p. ext. tzeava conducta aspiratoare. Patru tzevi negre se afunda in apele Dunarii shi sug necontenit lichidul necesar fabricarii cimentului. TZevile se numesc sorburi. CONTEMPORANUL S. II 1950 nr. 180 2/2. In mlashtina se scobise cu mare greutate... o fintina pentru sorbul pompei. SADOVEANU P. M. 223.