solidificare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: solidifica] 1 Trecere în stare solidă² (1) prin răcire sub o anumită temperatură a unor substanțe, materii etc. lichide sau gazoase Si: întărire, (pop) sleit¹ (1), (înv) solidificație. 2-3 Sleire (1-2).

SOLIDIFICÁRE, solidificări, s. f. Faptul de a se solidifica; întărire.

SOLIDIFICÁRE s.f. Acțiunea de a se solidifica și rezultatul ei; întărire. [< solidifica].

solidificațiune sf vz solidificație

*solidificațíune f. (d. solidific; fr. -tion). Acțiunea de a solidifica: solidificațiunea apeĭ se produce la 0 grade. – Și -áție, dar ob. -áre.

solidificáre s. f., g.-d. art. solidificắrii; pl. solidificắri

solidificáre s. f., g.-d. art. solidificării; pl. solidificări

SOLIDIFICÁRE s. 1. întărire, învârtoșare, (înv.) solidificație. (~ lavei răcite.) 2. v. sleire. 3. v. înghețare.

SOLIDIFICARE s. 1. întărire, învîrtoșare, (înv.) solidificație. (~ lavei răcite.) 2. coagulare, închegare, sleire. (~ grăsimii.) 3. înghețare. (~ apei.)

SOLIDIFICÁRE (< solidifica) s. f. Faptul de a (se) solidifica. ◊ Solidificarea grăsimilor = operație de transformare a grăsimilor vegetale și animale lichide și sau semilichide la temperatura obișnuită în grăsimi solide sau în grăsimi cu o temperatură de topire mai înaltă, în scopul utilizării lor mai bune în ind. și în alimentație.