opțiuni
  • info

7 definiții pentru socotit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOCOTÍT1 s. n. Faptul de a (se) socoti; calcul, socoteală. – V. socoti.

SOCOTÍT1 s. n. Faptul de a (se) socoti; calcul, socoteală. – V. socoti.

socotit1 sns [At: CORESI, ap. DHLR II, 479 / E: socoti] 1-7 Socotire (1, 4, 7-8, 14-17).

SOCOTÍT1 s. n. Faptul de a socoti; calcul, socoteală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

socotít s. n.

socotít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOCOTÍT s. calcul, calculare, socoteală, socotire, (rar) calculație, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ul anilor calendaristici.)

SOCOTIT s. calcul, calculare, socoteală, socotire, (rar) calculație, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ anilor calendaristici.)

Intrare: socotit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socotit
  • socotitul
  • socotitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • socotit
  • socotitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

socotitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi socoti DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.