SNOÁVA snoave s. f. Scurta povestire folclorica orala cu contzinut anecdotic inspirata din viatza de toate zilele. Din sl. iznova „din nou”.

snoava sf [At: ODOBESCU S. II 511 / V: zn~ (reg) ~aba znoaba znov s / Pl: ~ve / E: iznoava] 1 Scurta povestire folclorica cu contzinut alegoric inspirata din viatza de toate zilele cu o larga circulatzie orala Si: gluma¹ (1) (reg) dafie¹ (1) iznoava palotie¹ polojenie. 2 (Reg) Necaz. 3 (Ban; if ~aba) Pozna¹. 4 (Reg; if znov) Obicei.

SNOÁVA snoave s. f. Mica povestire (de tip popular) cu contzinut anecdotic. Din sl. iz nova „din nou”.

SNOÁVA snoave s. f. (Popular) Scurta istorioara hazlie. V. anecdota. Nam mai intilnit in viatza om care sa shtie atitea cintece atitea snoave atitea basme. BRATESCUVOINESHTI I. 29. Vishan avea slova frumoasa. Il rugai sami culeaga cintece shi snoave... shi sa mi le scrie. VLAHUTZA O. A. 146. Cind shedeau casnicii la lucru iarna in noptzi dalea lungile shi spuneau la snoave shi la ghicitori cotoiul sta linga dinshii shi torcea. ISPIRESCU L. 285. Basmele poveshtile cinticele shi snoavele au tzinut loc pururea de hrisoave domneshti shi de pisanii ctitoreshti. ODOBESCU S. II 511.

SNOÁVA ~e f. Povestire de mici proportzii de origine populara in care se satirizeaza diferite metehne; istorioara hazlie; anecdota. /Din iznoava

snoava f. anecdota populara istorioara comica. [Slav. IZŬ NOVA iarash din nou (v. isnoava): lit. istorioara ce se repeta].

snoáva V. znoava.

snoaba sf vz snoava

znoaba sf vz snoava

znoava sf vz snoava

znov² s vz snoava

znoaba s.f. v. snoava.

znoava s.f. v. snoava.

znov subst. v. snoava.

znoáva shi snoava (oa dift.) f. pl. e (k shi iznoava adica „povestire repetata”). Anecdota populara.

snoáva s. f. g.d. art. snoávei; pl. snoáve

snoáva s. f. g.d. art. snoávei; pl. snoáve

snoava

snoava snoave.

SNOÁVA s. gluma (reg.) polojenie (Munt. Olt. shi Mold.) dafie (Mold.) iznoava (Mold. shi Bucov.) palotie (Munt.) trantie. (Culegere de ~e.)

SNOAVA s. gluma (reg.) polojenie (Munt. Olt. shi Mold.) dafie (Mold.) iznoava (Mold. shi Bucov.) palotie (Munt.) trantie. (Culegere de ~e.)

SNOAVA (v. sl. iz nova din nou) Naratziune in proza specie a literaturii populare de proportzii reduse cu caracter anecdotic in care elementul epic se impleteshte cu cel satiric. Imprumutind nu arareori factura fabulei esopice snoavele circula adeseori shi sub numele de poveshti iar atunci cind sint in versuri (mai rar insa) de glume. In folclorul nostru k shi in folclorul mai tuturor popoarelor ele ocupa un loc insemnat. Fondul lor in mare parte il formeaza povestirea scurta a unui fapt hazliu in cuprinsul caruia sint biciuite defecte omeneshti. Elementul fantastic lipseshte in genere sau este folosit rareori cu efecte groteshti. Sint productzii asemanatoare cu facetiae cum erau denumite in latina asemenea povestiri shi acele fabliaux ce circulau la francezi destul de numeroase in timpul evului mediu. Asemeni basmelor snoavele au o vechime foarte indepartata. Au insa proprietatea de a se adapta actualitatzii shi specificului natzional obiceiurilor locului multe dintre ele putind avea chiar o origine recenta. Dupa unii cercetatori ele sint rezultat al poligenezei in timp shi spatziu al circulatziei lor shi al contributziei tuturor popoarelor in crearea shi proliferarea lor. Culegeri shi prelucrari in literatura noastra: cele ale lui Petre Ispirescu T. Sperantzia Petre Dulfu IonPop Reteganul.