12 definiții pentru silnicie
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILNICÍE, silnicii, s. f. 1. Constrângere, oprimare, violență; abuz, samavolnicie; silă (2). 2. (Înv.) Putere, forță. – Silnic + suf. -ie.
SILNICÍE, silnicii, s. f. 1. Constrângere, oprimare, violență; abuz, samavolnicie; silă (2). 2. (Înv.) Putere, forță. – Silnic + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silnicie sf [At: COD. TOD. 194 / V: (înv) sâl~ / Pl: ~ii / E: silnic + -ie] 1 (Înv) Putere. 2-3 Silă (7-8). 4 (Înv; îlav) În (cu sau prin) ~ Cu sila (8). 5 (Înv) Siluire (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILNICÍE, silnicii, s. f. 1. Violență, constrîngere, oprimare. Bătrînul orator făcu o scurtă prezentare a stărilor de lucruri și de spirit de la sate. Suferințe vechi și suferințe noi. Fapte de silnicie din partea proprietarilor și a administrației. PAS, L. II 135. [Dascălul] i le spunea pe toate și i le tălmăcea ca să le cunoască bine. I le spunea... cu plăcere și cu bucurie, ca să fie învățătura nu silnicie, ci desfătare a vieții. SADOVEANU, D. P. 22. ◊ Fig. (Cu pronunțare regională) [Petru Maior] nu gîndea la concluziile ucenicilor săi și la silnicia ce ne va face limba latină. RUSSO, S. 60. 2. (Învechit) Putere, forță. (Cu pronunțare regională) Aerul acel închis în pămînt atît de tare încît cercînd pe unde să se răsufle, cu mare silnicie cutremură pămîntul. DRĂGHICI, R. 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILNICÍE ~i f. 1) Caracter silnic. 2) Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora; samavolnicie. /silnic + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
silnicie f. violență: năprasnica silnicie ne-a ținut alungați pela străini OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silnicíe f. (d. silnic. V. năsîlnicie). Mare violență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
silnicíe s. f., art. silnicía, g.-d. art. silnicíei; pl. silnicíi, art. silnicíile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
silnicíe s. f., art. silnicía, g.-d. art. silnicíei; pl. silnicíi, art. silnicíile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SILNICÍE s. 1. v. forță. 2. v. abuz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SILNICÍE s. v. asuprire, exploatare, forță, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, putere, urgisire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SILNICIE s. 1. constrîngere, forță, silă, violență, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silință, silnicire, strînsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obținute prin ~.) 2. abuz, exces, samavolnicie, (înv. și reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~iile lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silnicie s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. FORȚĂ. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. PUTERE. URGISIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
silnicie, silniciisubstantiv feminin
- sinonime: abuz constrângere oprimare samavolnicie silă violență
- Bătrînul orator făcu o scurtă prezentare a stărilor de lucruri și de spirit de la sate. Suferințe vechi și suferințe noi. Fapte de silnicie din partea proprietarilor și a administrației. PAS, L. II 135. DLRLC
- [Dascălul] i le spunea pe toate și i le tălmăcea ca să le cunoască bine. I le spunea... cu plăcere și cu bucurie, ca să fie învățătura nu silnicie, ci desfătare a vieții. SADOVEANU, D. P. 22. DLRLC
- [Petru Maior] nu gîndea la concluziile ucenicilor săi și la sîlnicia ce ne va face limba latină. RUSSO, S. 60. DLRLC
-
-
- Aerul acel închis în pămînt atît de tare încît cercînd pe unde să se răsufle, cu mare sîlnicie cutremură pămîntul. DRĂGHICI, R. 113. DLRLC
-
etimologie:
- Silnic + sufix -ie. DEX '98 DEX '09