SÍGUR A (I) siguri e adj. (II) adv. I. Adj. 1. De a carui realitate sau rezolvare nu se poate indoi nimeni; neindoielnic. 2. Convins incredintzat. ◊ Expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplina incredere (in ceva sau in cineva) a se baza (pe cineva sau ceva). 3. Care este demn de incredere care te potzi bizui. ◊ Expr. A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta shi a actziona in mod neshovaielnic a fi conshtient de valoarea shi de puterile proprii. (Fam.) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) dea dreptul cu dovezi evidente shi cu precizie fara ai lasa posibilitatea sa se eschiveze. A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la tzinta fara risc; a nu da gresh. ♦ Care nu prezinta pericol fara primejdie. Drum sigur. ◊ Expr. A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) intrun loc ferit de orice pericol; a ascunde. 4. Care nu da gresh; precis; fara defect. Judecata sigura. ♦ Hotarat ferm. neshovaielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur. II. Adv. 1. Da. 2. In mod precis negreshit. ◊ Expr. (Fam.) Mai mult k (sau decat) sigur = fara niciun fel de indoiala. Din ngr. síghuros.

sigur ~a [At: CARTE. TREB. II 226/9 / V: (inv) secur segur (reg) secure / A shi: (inv) sigur / Pl: ~i ~e / E: ngr σέγουρος] 1 a De a carui realitate sau rezolvare nu se poate indoi nimeni Si: categoric cert evident incontestabil indiscutabil necontestabil nediscutabil neindoielnic netagaduit precis solid vadit (liv) indubitabil peremptoriu (rar) neaparat. 2 sn (Fam; ilav) La ~ Intrun mod sigur (1). 3 sn (Fam; ie) A lua (pe cineva) la ~ A ataca (pe cineva) dea dreptul cu dovezi evidente shi cu precizie fara ai lasa posibilitatea de a se eschiva. 4 sn (Reg) A fi la ~ (de ceva) A avea certitudinea unui lucru. 5 a (D. lucrari materii etc.) Care este calculat stabilit indeplinit cu exactitate Si: precis. 6 sn (Irg; ilav) Pe (sau la) ~ Cu exactitate. 7 sn (Ie) A merge (sau a se duce) la ~ A se indrepta catre tzinta fara risc a nu da gresh. 8 a (D. manifestari ale oamenilor sau d. partzi ale corpului lor) Care actzioneaza in mod hotarat Si: neshovaitor. 9 a (D. mijloace remedii etc.) Care produce efectul dorit Si: eficace eficient. 10 a (D. fenomene evenimente etc.) Care se (va) intampla in mod neindoielnic Si: categoric cert. 11 a Care are o parere ferma despre ceva Si: convins incredintzat. 12 a (Ie) A fi ~ de cineva ori de (sau pe) ceva A avea deplina incredere a se baza (pe cineva sau ceva). 13 a (Ie) A fi ~ de (sau pe) sine (ori el dansul) A se comporta shi a actziona in mod neshovaielnic. 14 a (Iae) A fi conshtient de valoarea proprie. 15 a Care este demn de incredere. 16 a (Inv) Care se simte in sigurantza. 17 a Care nu prezinta pericol Si: adapostit aparat ferit ocrotit pazit protejat (inv) scutit. 18 a (Ie) A pune (pe cineva sau ceva) la loc ~ A pune intrun loc unde nu poate fi gasit Si: a ascunde. 19 a (Ivr) Trainic. 20 av Cu deplina incredere in realitatea sau in rezolvarea a ceva. 21 av Fara conditzii sau alternative Si: indiscutabil neaparat negreshit precis cu sigurantza suta la suta (ivp) nesmintit (inv) cu siguritate (reg) sigurat (fam) la sigur. 22 av Da¹ (1).

SÍGUR A (I) siguri e adj. (II) adv. I. Adj. 1. De a carui realitate sau realizare nu se poate indoi nimeni; neindoielnic. 2. Convins incredintzat. ◊ Expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplina incredere (in ceva sau in cineva) a se baza (pe cineva sau ceva). 3. Care este demn de incredere care te potzi bizui. ◊ Expr. A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta shi a actziona in mod neshovaielnic a fi conshtient de valoarea shi de puterile proprii. (Fam.) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) dea dreptul cu dovezi evidente shi cu precizie fara ai lasa posibilitatea sa se eschiveze. A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la tzinta fara risc; a nu da gresh. ♦ Care nu prezinta pericol fara primejdie. Drum sigur. ◊ Expr. A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) intrun loc ferit de orice pericol; a ascunde. 4. Care nu da gresh; precis; fara defect. Judecata sigura. ♦ Hotarat ferm. neshovaielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur. II. Adv. 1. Da. 2. In mod precis negreshit. ◊ Expr. (Fam.) Mai mult k (sau decat) sigur = fara nici un fel de indoiala. Din ngr. síghuros.

SÍGUR² A siguri e adj. 1. De a carui realitate sau realizare nu se poate indoi nimeni; neindoielnic. Victorie sigura. 2. Convins incredintzat. Sint sigur k nici foc nai in camera dumitale. C. PETRESCU C. V. 154. Ar despacheta darul meu. Intii lar scapa jos de emotzie... Ce sigur sint k pe urma ar rupeo la fuga. SAHIA N. 23. Faptul k ea locuia in mahalaua indepartata... il facu pe Andrei sa gindeasca la familia ei sigur fiind k tatasau trebuie sa fie tabacar. ARDELEANU D. 114. ◊ Expr. A fi sigur (de cineva sau de ceva) = a avea deplina incredere a se baza (pe cineva sau pe ceva). Eshti sigur de el? La TDRG. Omul ce nu shia comunicat ideile nu e niciodata sigur de dinsul. BOLLIAC O. 47. (Rar) A se simtzi sigur = a se simtzi in sigurantza. Nu se simtzea sigur cind vorbea omul acesta. DUMITRIU B. F. 111. 3. Care este demn de incredere care te potzi bizui. Sa nai nici o grija cucoana; sacul dtale se afla in mini sigure. ALECSANDRI T. I 352. ◊ Expr. A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta shi a actziona in mod neshovaielnic a fi conshtient de valoarea proprie. Ignorantza e intotdeauna sigura de sine. C. PETRESCU C. V. 94. (Familiar) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) dea dreptul cu sigurantza fara ai lasa nici o portitza de scapare al lua din scurt. A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la tzinta fara risc a nu da gresh. Cind stapinul sau i zicea: «Mai Petrea sami aduci mini un urs» el se ducea totdeauna la sigur. La TDRG. Care nu prezinta pericol fara primejdie. Drum sigur. ◊ Expr. A pune (pe cineva sau ceva) la loc sigur = a pune intrun loc unde nu poate fi gasit unde nu e nici o primejdie sa fie gasit; a ascunde. 4. Care nu da gresh; fara defecte; precis. Judecata sigura. ♦ Care nu ezita neshovaielnic hotarit ferm. Se uita la noi co privire sigura. SADOVEANU O. VI 343. Glasul lui e cald sonor gestul linishtit fraza corecta shi sigura. VLAHUTZA O. A. III 65. A! nu cauta sa ma amageshti caci daca minami a tremurat astazi sa shtii k altadata va fi mai sigura. NEGRUZZI S. I 22. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur.

SÍGUR² ~a (~i ~e) 1) Care nu provoaca indoiala; neindoielnic; cert; incontestabil. Victorie ~a. 2) Care este incredintzat convins. ~ de reushita. ◊ A fi ~ de cineva (sau de ceva) a avea incredere deplina in cineva (sau in ceva). 3) Care este de nadejde; care te potzi bizui. Adapost ~. ◊ A fi in maini ~e (a fi) in maini de nadejde. A pune pe cineva (sau ceva) la loc ~ a ascunde pe cineva (sau ceva) intrun loc unde nu exista nici o primejdie. A merge la ~ a actziona fara gresh. Mana ~a mana ferma neshovaielnica. 4) Care produce efectul dorit; cu actziune pozitiva; eficace. Remediu ~. /<ngr. síghuros

sigur a. 1. de care nu se poate indoi: faptul e sigur; 2. in care ne putem increde: prieten sigur; 3. care produce totdeauna efect: remediu sigur; 4. care trebue sa se intample negreshit: victorie sigura; 5. unde te afli in sigurantza: drum sigur. [Gr. bizantin SÍGUROS (din lat. SECURUS)].

sígur a adj. (ngr. siguros d. venetzianu segúro it. sicúro lat. secúrus. V. asigur). Demn de incredere care nu produce ingrijorare care te potzi bizuĭ: prieten leac drum sigur. Cert neindoĭos: fapt sigur victorie sigura. Adv. In mod sigur: itzĭ spun sigur kĭ asha. De sigur se intzelege fara indoĭala: de sigur k voĭ venĭ voĭ venĭ de sigur. La sigur cu sigurantza: cu acest leac te vindecĭ la sigur. A veni la sigur a veni la ceva sigur (de ex. la un chilipir): hotzu venea la sigur.

secur ~a a vz sigur

secure² ~ra a vz sigur

segur ~a a vz sigur

sígur adj. m. pl. síguri; f. sígura pl. sígure

sígur adj. m. pl. síguri; f. sg. sígura pl. sígure

sigur

*de sígur prep. + adj. / adv. (~ e sigur)

SÍGUR adj. adv. 1. adj. v. adevarat. 2. adj. categoric cert precis (rar) neaparat. (Vrea un raspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm hotarat neabatut neshovaielnic neshovaitor. (Cu pashi ~.) 7. adj. cert inevitabil. (Caderea ~ a orashului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevarat cert serios. ( Asha sau intamplat lucrurile! ~?) 10. adv. indiscutabil neaparat negreshit neindoielnic neindoios precis (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anuntzata.) 11. adv. absolut bineintzeles cert desigur fireshte garantat indiscutabil natural negreshit neindoielnic neindoios normal precis. ( Crezi k vine azi? ~!) 12. adj. adapostit aparat ferit ocrotit pazit protejat (inv.) scutit. (Un loc mai ~.)

SIGUR adj. adv. 1. adj. adevarat aievea autentic cert nescornit netagaduit pozitiv real veridic veritabil. (Un lucru ~.) 2. adj. categoric cert precis (rar) neaparat. (Vrea un raspuns ~.) 3. adj. convins incredintzat. (E ~ k il va intzelege.) 4. adj. cert (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm hotarit neabatut neshovaielnic neshovaitor. (Cu pashi ~.) 7. adj. cert inevitabil. (Caderea ~ a orashului.) 8. adj. categoric cert evident incontestabil indiscutabil necontestabil necontestat nediscutabil neindoielnic neindoios netagaduit vadit (livr.) indubitabil peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 9. adv. adevarat cert serios. ( Asha sau intimplat lucrurile! ~?) 10. adv. indiscutabil neaparat negreshit neindoielnic neindoios precis (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anuntzata.) 11. adv. absolut bineintzeles cert desigur fireshte garantat indiscutabil natural negreshit neindoielnic neindoios normal precis. (Crezi k vine azi? ~!) 12. adj. adapostit aparat ferit ocrotit pazit protejat (inv.) scutit. (Un loc mai ~.)

Sigur ≠ incert shovaielnic nesigur shovaitor

sígur (ra) adj. 1. Neindoielnic cert indubitabil. 2. (Adv.) In mod cert. Mr. sigur. Ngr. σίγουρος din ven. siguro (Cihac II 698; Densusianu Rom. XXXIII 286). Der. nesigur adj. (incert); sigurantza s. f. (securitate); nesigurantza s. f. (insecuritate); sigureala (var. siguritate) s. f. (inv. securitate); siguripsi vb. (a asigura) din ngr. σιγουρεύω aorist σιγουρεύσω (Tiktin) sec. XVIII inv.; asigura vb. (a capata garantzii); asigurator adj. (care asigura). Exista tendintza de a conjuga asigurez „semnez o politza de asigurare” shi asigur „fixez intaresc”.

AMICUS CERTUS IN RE INCERTA CERNITUR (lat.) prietenul sigur se cunoashte intro imprejurare nesigura Cicero „De amicitia” 17 64 Ennius „Fragmenta scenica” 296. In romaneshte i corespunde proverbului: prietenul adevarat la nevoie se cunoashte.

CERTA AMITTIMUS DUM INCERTA PETIMIUS (lat.) le pierdem pe cele sigure urmarind lucruri nesigure Plaut „Pseudolus” 685.

a lua (pe cineva) la sigur expr. a ataca (pe cineva) dea dreptul cu dovezi evidente shi cu precizie fara ai lasa posibilitatea sa se eschiveze.

a merge la sigur expr. a intreprinde o actziune a face ceva cu sortzi siguri de izbanda.