opțiuni
  • info

13 definiții pentru sigila

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIGILÁ, sigilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. – Din lat., it. sigillare.

SIGILÁ, sigilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. – Din lat., it. sigillare.

sigila vt [At: ASACHI, P. R. 7/24 / Pzi: ~lez / E: lat sigilare] 1 (C. i. acte, documente etc.) A autentifica aplicarea unui sigiliu. 2 (C. i. acte, documente etc.) A pune un sigiliu. 3 (Pex; c. i. plicuri, colete, încăperi etc.) A închide aplicând, de obicei în scopul securității, un sigiliu Si: (înv) a semna (2), a pecetlui.

SIGILÁ, sigilez, vb. I. Tranz. A aplica un sigiliu; (în special) a închide (un act, un pachet, o încăpere etc.), aplicînd sigilii (pentru a împiedica deschiderea de către persoane neautorizate); a pecetlui. Capacul e închis și sigilat cu ceară. BOGZA, Ț. 76. Se pune dinamită, se dă foc și din nou se adună aurul; e închis în cutii și sigilat cu două ștampile. id. ib. 78.

SIGILÁ vb. I. tr. A aplica un sigiliu, a pecetlui. [< lat. sigilare, cf. it. sigillare].

SIGILÁ vb. tr. a aplica un sigiliu, a pecetlui. (< lat. sigillare)

A SIGILÁ ~éz tranz. (uși, seifuri, pachete etc.) A închide aplicând un sigiliu (pentru a identifica, la deschidere, integritatea). ~ un vagon. /<lat. sigilare

sigilà v. a pecetlui.

*sigiléz v. tr. (lat. sigillare). Pecetluĭesc, aplic ceară pe care imprim sigilu: sigilez o scrisoare, un act, o ușă (ca să sechestrez). Fig. Cimentez, întăresc: sigilez o amiciție. V. stampilez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sigilá (a ~) vb., ind. prez. 3 sigileáză

sigilá vb., ind. prez. 1 sg. sigiléz, 3 sg. și pl. sigileáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIGILÁ vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)

SIGILA vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)

A sigila ≠ a desigila, a despecetlui

Intrare: sigila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sigila
  • sigilare
  • sigilat
  • sigilatu‑
  • sigilând
  • sigilându‑
 singular plural
  • sigilează
  • sigilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sigilez
 (să)
  • sigilez
  • sigilam
  • sigilai
  • sigilasem
a II-a (tu)
  • sigilezi
 (să)
  • sigilezi
  • sigilai
  • sigilași
  • sigilaseși
a III-a (el, ea)
  • sigilează
 (să)
  • sigileze
  • sigila
  • sigilă
  • sigilase
plural I (noi)
  • sigilăm
 (să)
  • sigilăm
  • sigilam
  • sigilarăm
  • sigilaserăm
  • sigilasem
a II-a (voi)
  • sigilați
 (să)
  • sigilați
  • sigilați
  • sigilarăți
  • sigilaserăți
  • sigilaseți
a III-a (ei, ele)
  • sigilează
 (să)
  • sigileze
  • sigilau
  • sigilară
  • sigilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sigila, sigilezverb

  • 1. A pune, a aplica un sigiliu; a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pecetlui antonime: desigila despecetlui
    • format_quote Capacul e închis și sigilat cu ceară. BOGZA, Ț. 76. DLRLC
    • format_quote Se pune dinamită, se dă foc și din nou se adună aurul; e închis în cutii și sigilat cu două ștampile. BOGZA, Ț. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.