optziuni
  • info

14 definitzii pentru shtiutor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SHTIUTÓR OÁRE shtiutori oare adj. Care shtie care cunoashte care este informat; care poseda cunoshtintze (intrun domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) SHtiutor de carte = persoana care shtie sa citeasca shi sa scrie. [Pr.: shtiu] SHti + suf. tor.

SHTIUTÓR OÁRE shtiutori oare adj. Care shtie care cunoashte care este informat; care poseda cunoshtintze (intrun domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) SHtiutor de carte = persoana care shtie sa citeasca shi sa scrie. [Pr.: shtiu] SHti + suf. tor.

shtiutor ~oare [At: PSALT. 294 / P: shtiu~ / V: (inv) shtiet~ shtiit~ ~iu smf a / Pl: ~i ~oare / E: shti + (u)tor] 12 smf a (Persoana) care este informata (in legatura cu...) Si: cunoscator. 34 smf a (Persoana) care poseda cunoshtintze (intrun domeniu oarecare) Si: instruit iscusit invatzat priceput (irg) shtiut2 (45). 5 smf (Is) ~ de carte Persoana care shtie (60) sa scrie shi sa citeasca.

SHTIUTÓR OÁRE shtiutori oare adj. (Invechit) Care shtie care cunoashte (ceva); care poseda cunoshtintze (intrun domeniu oarecare). Jupin ghicitor! Eu te vaz prea bine k eshti shtiutor. PANN P. V. I 37. Sa fim... shtiutori cunoscatori shi intzeleptzi. DRAGHICI R. 37. ◊ (Astazi substantivat in expr.) SHtiutor de carte = persoana care poseda cunoshtintze elementare de citit shi de scris. SHcoala contribuie la inmultzirea numarului shtiutorilor de carte. L. ROM. 1953 nr. 4 51. Procentul shtiutorilor de carte din Rominia. C. PETRESCU A. 464.

SHTIUTÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care shtie; care cunoashte. ◊ ~ de carte persoana care shtie sa citeasca shi sa scrie. [Sil. shtiu] /a shti + suf. ~tor

shtiutor m. cel ce shtie invatzat: shtiutor de limbi.

shtiutór oáre adj. Care shtie invatzat: shtiutor de limbĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

shtiutór (shtiu) adj. m. pl. shtiutóri; f. sg. shi pl. shtiutoáre

shtiutór adj. m. (sil. shtiu) pl. shtiutóri; f. sg. shi pl. shtiutoáre

shtiutor (iu)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SHTIUTÓR adj. v. citit erudit invatzat savant.

SHTIUTÓR adj. s. v. cunoscator.

shtiutor adj. v. CITIT. ERUDIT. INVATZAT. SAVANT.

shtiutor adj. s. v. CUNOSCATOR.

SHtiutor ≠ neshtiutor

Intrare: shtiutor
shtiutor adjectiv
  • silabatzie: shti-u- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • shtiutor
  • shtiutorul
  • shtiutoru‑
  • shtiutoare
  • shtiutoarea
plural
  • shtiutori
  • shtiutorii
  • shtiutoare
  • shtiutoarele
genitiv-dativ singular
  • shtiutor
  • shtiutorului
  • shtiutoare
  • shtiutoarei
plural
  • shtiutori
  • shtiutorilor
  • shtiutoare
  • shtiutoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

shtiutor, shtiutoareadjectiv

  • 1. Care shtie care cunoashte care este informat; care poseda cunoshtintze (intrun domeniu oarecare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: neshtiutor
    • format_quote Jupin ghicitor! Eu te vaz prea bine k eshti shtiutor. PANN P. V. I 37. DLRLC
    • format_quote Sa fim... shtiutori cunoscatori shi intzeleptzi. DRAGHICI R. 37. DLRLC
    • 1.1. (shi) substantivat SHtiutor de carte = persoana care shtie sa citeasca shi sa scrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote SHcoala contribuie la inmultzirea numarului shtiutorilor de carte. L. ROM. 1953 nr. 4 51. DLRLC
      • format_quote Procentul shtiutorilor de carte din Rominia. C. PETRESCU A. 464. DLRLC
etimologie:
  • SHti + sufix tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.