SHTIUTÓR OÁRE shtiutori oare adj. (Invechit) Care shtie care cunoashte (ceva); care poseda cunoshtintze (intrun domeniu oarecare). Jupin ghicitor! Eu te vaz prea bine k eshti shtiutor. PANN P. V. I 37. Sa fim... shtiutori cunoscatori shi intzeleptzi. DRAGHICI R. 37. ◊ (Astazi substantivat in expr.) SHtiutor de carte = persoana care poseda cunoshtintze elementare de citit shi de scris. SHcoala contribuie la inmultzirea numarului shtiutorilor de carte. L. ROM. 1953 nr. 4 51. Procentul shtiutorilor de carte din Rominia. C. PETRESCU A. 464.